A la Tarte

Artizani ai gustului

28

MARTIE, 2019

venit, văzut… scris

Atunci când am intrat pe ușă ea primea ultimele dichiseli înainte de a fi prezentată publicului. Retușuri pentru aspect desăvârșit. Nu că nu ar fi fost deja suficient de charmantă și pe deplin cuceritoare. Era pregătită. O desfătare a privirii aducătoare de bucurie interioară. A fost dragoste la prima vedere; dar din aceea statornică, de nestrămutat. Tocmai decisesem desertul acelei zile. Întreaga mea vizită la A la Tarte a stat sub semnul ei.

  • Facebook
  • Twitter

Crâmpei de peisaj provensal

Am o slăbiciune pentru Franța, iubesc Parisul și visez cu ochii deschiși la câmpurile cu lavandă din Provence. Cred că m-aș și putea retrage la un moment dat într-un sătuc cu străzi pietruite, case invadate de plante cățărătoare pline de flori ce abundă în culori vibrante și arome înnebunitoare, să îmi scald privirea în nemărginirea movului câmpurilor cu lavandă. Toate acestea nu pentru abordarea aceea romantică, dusă spre poezie sau boem. Ci pentru că iubesc maniera în care francezii privesc viața. Acel „joie de vivre”, minunată abordare a vieții pe care eu nu am întâlnit-o pe alte meleaguri.
Dacă te afli pe strada Brătianu 35-37 și decizi să descoperi ce este A la Tarte, nu vei afla doar un bistro. Ci, mai ales, un crâmpei de autentic peisaj provensal. Într-o clipită te detașezi de magia plaiului ardelean și te transpui într-un alt ungher de lume. Unul fermecător. Bistro tipic franțuzesc din cap până-n picioare, fără pic de exagerare. Colț mirific din Franța pe una dintre cele mai frumoase străzi din Cluj.

  • Facebook
  • Twitter

„Decorul, esențial într-o poveste foarte bine spusă, e minuțios aranjat fără a se fi omis vreun detaliu.”

Tărâm al lavandei și încântării

Spațiul – tot să fie vreo zece mese de două-trei persoane, împărțite în două încăperi, deschise – e tare cald, armonios și, mai ales, expresiv. Abundă în detalii de decor, cuceritoare, ce te încântă la tot pasul. Lavanda predomină ca un soi de vedetă absolută: în mici buchețele pe mese, ori agățată de grinzi sau pusă în coșuri dolofane, pline doldora și recunoscătoare pentru minunata încărcătură. Decorul, esențial într-o poveste foarte bine spusă, e minuțios aranjat fără a se fi omis vreun detaliu. Nu a fost lăsat ceva la voia întâmplării căci lui i s-a dat rolul covârșitor de narator. E tare frumos; cumul de esențe inspirat alese. Îți atrag atenția grinzile, impunătoare dar oarecum poetice, ce aduc aminte de case boierești de odinioară și se potrivesc de minune cu pereții din piatră. Apoi nu ai cum să nu remarci obloanele, în nuanțe oarecum nedefinite, dar grăitoare, cu un stil retro-chic dar și un aer burghez. Mese din lemn, simple, scaune pe măsură, iar unele dintre ele cu spătare decupate în care inimi mari și-au găsit locul. O muzică de fundal, cum altfel, decât profund franțuzească. Culoarea dominantă este cea a lavandei, inspirat combinată cu bej cald. Atmosferă plăcută, relaxantă, de lăsat gânduri să zburde ori discuții să își urmeze cursul de poveste. Îți e la fel de bine singur sau însoțit, căci locul e tare primitor.

  • Facebook
  • Twitter

Adevărată delectare culinară

De cum intri ești fascinat de produse ochioase ce stau cuminți în vitrină pentru a fi degustate. Poziționare magistrală. Așa sigur nu mai ai scăpare de la înfruptare. După nume ne putem da seama că avem de-a face cu raiul tartelor, diverselor sortimente de quiches și prăjituri. Toate inspirate de rețete tradiționale franțuzești, învățate cu drag, și, mai ales, obținute artizanal. Acesta pare a fi principiul locului: produse fără aditivi, conservanți, gătite cu măiestrie artizanală din ingrediente proaspete, locale, de sezon. Nu există un meniu tot ce e disponibil fiind expus, iar comanda se face în zona de bar. În cazul în care nu ai vrut ceva anume de băut – suc, bere, vin – primești o sticlă cu apă din partea casei. „Vestita Țevian”. Într-un fel vă sună cunoscut, așa-i?! După ce ai plătit, din imediata apropiere îți iei tacâmuri, pahar și îți alegi o masă. Acolo găsești ale lucruri utile unui ospăț: șervețele, zahăr. Poposești înspre relaxare, te bucuri de decorul fascinant și aștepți să îți fie aduse bunătățile alese.
Te poți desfăta cu quiche, vegetarian sau nu: Lorraine, Forestiere, Italienne, Nordique, Nicoise, Parmigiana. Iar aici am amintit doar câteva dintre ele. Dacă nu știi în ce constau, nu-ți face probleme. Fiecare are menționate ingredientele și așa decizia va fi mai ușoară. Le poate ține companie salată mixtă sau taboule. Partea dulce e copleșitoare în cel mai bun sens cu putință. Cam ca și gastronomia franceză. Și extrem de apetisantă vizual. Nu veți descoperi doar tarte atât de îmbietoare că îți vine să le mănânci cu privirea – cu zmeură, migdale, ciocolată și câte și mai câte minunății – ci și delicii autentic franțuzești: canele de Bordeaux, meringue francaise – pe care le-am degustat și sunt fenomenale – sables pur beurre framboise. Lista poate continua, însă vă las să le descoperiți singuri.

  • Facebook
  • Twitter

Un mic detaliu până la perfecțiune

Partea de servicii e o îmbinare între autoservire și varianta asigurată de gazde, totul foarte clar și bine pus la punct. Le-am trecut de mai multe ori pragul, fie rămânând acolo să mănânc, fie doar pentru a lua ceva la pachet. De obicei delicii dulci pentru copila mea. De câteva ori mi s-a întâmplat să am parte de atitudine destul de rece. Da, amabilă, respectuoasă, în majoritatea privințelor așa cum se cuvine. Dar fără apropierea și zâmbetul la care te-ai aștepta într-un loc atât de cald și fermecător. Acesta e singurul motiv pentru care A la Tarte nu se află în categoria preferințelor absolute, „Când aleg eu”. Căci în rest oferă încântare cu adevărat. Săptămână aceasta parțial mi s-a reconfirmat acest lucru;  am întâlnit și oameni de-ai locului care nu au schițat măcar un  zâmbet. Ceea ce e destul de nepotrivit; te face oarecum stingher ori mai puțin binevenit. Noroc că am avut șansa ca cele două doamne cu care am interacționat să fie extrem de drăguțe; cu zâmbet sincer arborat pe chip, extrem de amabile, deschise, cu atitudine caldă. Ce te invită să revii. Și mi-au făcut ziua mai bună.

  • Facebook
  • Twitter

Savoarea unui quiche ireproșabil

Choufleur Poulet – quiche cu conopidă, piept de pui, curry și cașcaval arăta teribil de bine. Adus pe o farfurie într-o nuanță ce amintea de subtile adieri de lavandă, după ce fusese puțin încălzit, atât cât trebuie, năpădea simțurile cu arome ispititoare. Promiteau cu mare solemnitate gust desăvârșit. Care așa a și fost. Nu mă omor după conopida gătită, dar combinația de ieri s-a dovedit a fi minunată, o îmbinare ideală a ingredientelor. Textura ușoară, consistența potrivită și dătătoare de echilibru, îl făcea tare bun. Blatul subțire, fraged, ținea în îmbrățișarea-i umplutura potrivit gătită ce astfel căpătase consistență cremoasă, blândă. Adaosul de curry îi aducea adieri oarecum exotice și gust aparte; acea atingere ce îl scotea definitiv din anonimat și îi dădea statut memorabil. Tare bun a fost, sățios, potolit în arome și totuși atât de dârz în a dezmierda gustul. Vi-l recomand!

  • Facebook
  • Twitter

Desert cu vino-ncoa

Cât despre vedeta zilei, tarta cu cremă de vanilie și felii de căpșuni proaspete… Multe cuvinte ar fi de prisos. Privind-o zâmbeai; te bucurai pur și simplu. Blatul cu unt, fraged înspre crocant era cel ce îi dădea micii tarte forma inconfundabilă; bază cât un rotund potrivit la stat, dar măreț în a invada gustul cu plăcere. În prinderea-i ca de căuș aflai cea mai fină, delicată cremă de vanilie, deloc aprigă la capitolul dulcegărie. Mai degrabă neutră, așa cum îi șade bine. Era asemeni unui norișor pufos, cu o consistență cremoasă și atingere mătăsoasă. Puritatea albului specific era definitiv compromisă de roșul pasional al căpșunilor. El era vedeta. Felii cărnoase, suculente, ușor acrișoare, a căror prospețime plesnea la fiece mușcătura erau prinse ca într-un joc și acaparaseră totul. Îți invadau simțurile cu savoare și, dominatoare, deveneau elementul central al desertului. Fiecare îmbucătură te fascina cu mixul de texturi variate. Atât de delicioasă a fost încât a trebuit să duc și acasă. Știți vorba mea: ce-i bun e musai de împărțit cu alții. De le treceți pragul, să nu o ratați!

  • Facebook
  • Twitter

Pasiune cu drag de gust

Când vreau să îmi alin dorul de Franța dar și să mă bucur de mâncare bună, delicioasă, plină de savoare, în combinații surprinzătoare și inconfundabilă în arome, ori de atmosfera aceea într-o mare măsură boemă, merg la A la Tarte. Cu siguranță le voi regăsi pe toate într-o felie de quiche sau un desert. Pregătite cu drag, din ingrediente sănătoase de către artizani ai gustului. Tărâm fermecător în care pasiunea pentru gusturi desăvârșite, cu puternice rădăcini în tradiția unei gastronomii ce nu mai are nevoie de vreo prezentare, a prins formă. Dar nu una oarecare, ci o variantă cu adevărat specială. Care ca prin magie reușește să te poarte la mii de kilometri depărtare acolo unde, poate, îți e sufletul.

  • Facebook
  • Twitter

articole recente

Friandise

Copilă fiind, mi se părea fascinantă ideea de a lucra într-o cofetărie. Nu spun patiserie pentru că în acele vremuri, înainte de ’89, acestea erau o raritate. La acea vreme ideea în sine îmi părea asemeni unui vis devenit realitate, ca și cum aveai libertatea de a te afla într-un fel de tărâm al făgăduinței.

citește mai mult

Sunny Bistro and Lounge

Uneori duminicile pot fi dificile. Și nu pentru că ar contribui ele cu ceva la asta. Doar că graba, neatenția ori nepăsarea ta de cu o zi înainte pot face să fii luat neplăcut prin surprindere atunci când te trezești de bună dimineață cu o foame colosală și constați că nu ai de nici unele pentru a o potoli.

citește mai mult
Share This