Baracca

Mirajul elitelor

10
MAI, 2018
Venit, văzut… scris
Fine dining, casual dining, premium casual, family style, ori poate nouvelle cuisine, haute cuisine… și lista poate continua. Sunt multiple variante, nenumărate opinii, așteptări, discuții despre cum ar trebui să fie, ce să ofere, cum să ne încânte diversele restaurante și ale lor meniuri. Și, printre toate aceste întrebări, un singur lucru e cert: întotdeauna cel ce are de câștigat este gurmandul veritabil, cel ce iubește mâncarea de calitate, din ingrediente dintre cele mai bune și, implicit, senzațiile oferite de aceasta. În definitiv, în astfel de restaurante putem vorbi despre arta de a încânta oamenii însă nu doar prin ceea ce le este pregătit, ci și printr-o adâncă introspecție în meandrele ospitalității.
  • Facebook
  • Twitter
Legenda imaginii.
Foto credit via Fotograf

Fine dining în inima Clujului

În legătură cu acest subiect, gurile cunoscătorilor pronunță aproape instantaneu aceleași nume, nu multe, doar câte să îți încapă pe degetele de la o mână și să mai rămână locuri libere și pentru nou veniți.
De ce am ales un preambul așa de sofisticat?! Păi altfel, cum ați putea înțelege pe deplin starea ce m-a cuprins atunci când, nu cu multă vreme în urmă, cu ocazia aniversării unei persoane dragi mie, am primit o invitație la prânz. Până aici, nimic neobișnuit, poate veți spune, căci multora dintre noi li se întâmplă astfel de lucruri. Dar, entuziasmul, surprinderea și încântarea s-au instalat atunci când am aflat locul unde urma să ne vedem: Baracca.
Pentru cei care nu știu, deși mă îndoiesc să mai fi rămas multă lume care măcar din auzite să nu fi aflat de Baracca, restaurantul este unul din puținele locuri fine dining din Cluj, fiind amplasat, cum altfel, în zona centrală a orașului, pe strada Napoca. Între timp, din momentul vizitei mele acolo și până la redactarea acestei scrieri, Baracca a primit conform clasamentului din ghidul Gault&Millau titulatura de cel mai bun restaurant din oraș.

„…ai ocazia să vezi toată agitația dintr-o bucătărie în timp ce poate tocmai felul de mâncare comandat de tine este pregătit.”

Ambianță rafinată, nu prietenoasă întru totul

Invitația a fost lansată, confirmată aproape instantaneu și doar așteptarea trecerii timpului mai rămăsese. Și uite cum, în ziua cu pricina, în jurul orei 11:55 eram deja în preajma locației; țin să menționez că restaurantul se deschide la ora 12:00. Poate vă întrebați: atât de mare să fi fost nerăbdarea?! Eh, nici chiar așa; doar că în ziua respectivă reușisem să rezolv mult mai repede decât mă așteptam tot ceea ce îmi propusesem. Prin urmare, la ora 11:57 când restaurantul a dat semne că își poate primi oaspeții, i-am și trecut pragul. Firește, date fiind circumstanțele, eram primii clienți și după ce am menționat că fusese făcută o rezervare în prealabil, am fost poftiți să ne așezăm la ce masă dorim, așa, după placul inimii; sau al ochiului. Am ales total neinspirat, asta urma să aflăm pe parcursul șederii acolo, căci masa, deși avea vedere către strada laterală, liniștită, abia umblată, era poziționată și în imediata apropiere a bucătăriei. Acest lucru poate fi interesant, ba chiar fermecător uneori, căci ai ocazia să vezi toată agitația dintr-o bucătărie în timp ce poate tocmai felul de mâncare comandat de tine este pregătit. Însă, de această dată, atmosfera din restaurant, conversațiile erau brutal întrerupte de zgomote puternice specifice diferitelor ustensile folosite în timpul gătirii. Și, nu, nu sunt mofturoasă din fire, dar de multe ori trebuia să sistezi discuția pentru că nu erau șanse să fii auzit. Puțin deranjant și cam nepotrivit cu locația în care ne aflam. Dar, tot răul spre bine: acum, dacă va fi să alegeți Baracca, veți ști unde să nu vă așezați.
Designul restaurantului este unul ce vine perfect în completarea ideii de nouvelle cuisine, cu o prezentare modernă, în detalii simple, plăcute privirii, rotunjite, întrerupte pe alocuri de accente îndrăznețe date de unele alegeri ale accesoriilor decorative. Nota dominantă în materie de nuanțe este una neutră, de maron, lemn, ceea ce pune și mai bine în valoare albul imaculat al fețelor de masă; ici-colo, puncte de culoare olive-muștar ale unor scaune, de altfel, foarte confortabile. În zona barului se regăsește o colecție de vinuri ce completează întreaga ambianță a restaurantului.

 
  • Facebook
  • Twitter
Legenda imaginii.
Foto credit via Fotograf
 

Mâncarea ca și formă de artă

Meniul restaurantului este complex, variat, din bucătăria internațională, ce te atrage și face foarte dificilă alegerea prin varietatea preparatelor: antreuri, salate, supe, orez, paste, feluri principale, pizza (se poate servi doar după ora 18). Și eu știu prea bine despre ce vorbesc deoarece la prânzul cu pricina erau cel puțin 3 preparate pe care doream la fel de mult să le încerc. Iar când ajungi la capitolul desert, povestea e și mai tentantă: o sumedenie de delicii dulci ce îți fac cu ochiul, care mai de care, mai ales că toate au statutul home made. Un rai al pasionaților de deserturi.
Deși alegerea a fost dificilă, în final câștigătoarele au fost pieptul de pui în crustă de hribi, pastele negre cu crevete Tiger, tortul de morcovi și tortul duo ciocolată. Era moment aniversar, deci nu puteam rata ocazia de a testa tort. Bine, nu că aș avea eu nevoie de ocazii pentru a mă înfrupta din torturi; de orice fel. Fiind vremea prânzului nu am ales ceva din categoria băuturilor alcoolice optând pentru un simplu old tonic. O privire frugală a căzut însă și pe variantele cu alcool, suficient pentru a înțelege că și gusturi dintre cele mai variate puteau fi satisfăcute.
Sosirea felurilor principale a fost într-adevăr o încântare vizuală dar, în același timp, a generat nerăbdarea crescândă de a degusta cât mai repede. Erau apetisante, aspectuoase, stârneau curiozitate. Unde mai pui că momentul a fost încă puțin amânat pentru a face fotografiile aici prezente. Mixul de ciuperci era foarte bun, tentant și ca aspect, cu o textură cremoasă și fresh. Puiul bine gătit, doar că în percepția mea combinația dulce cu dulce a fost puțin prea mult; și culmea, nu el a fost vedeta așa cum mă așteptam, ci parcă era compania mai puțin strălucitoare a hribilor. Dar, e doar o apreciere personală, subiectivă. Farfuria pe care era așezat preparatul avea o formă rotundă, într-o nuanță pală, neutră, tocmai pentru a scoate în evidență cromatica mâncării. Desertul a fost gustos, bun, dar nu excepțional, aducând foarte mult cu ideea de mousse. Destul de plat în materie de savoare, fără vreo notă dominantă; în plus, ca și prezentare, a lipsit detaliul cromatic, pata de culoare care să atragă și cucerească.
Altfel au stat însă lucrurile cu celălalt desert, tort de morcovi într-o estetică reinterpretată. Trebuie să recunosc: arăta mult mai bine decât varianta clasică pe care o știm cu siguranță toți. În plus, galbenul farfuriei de prezentare a fost acel aspect ce genera încântare absolută, te făcea să nu îți poți lua ochii de la el. Și gustul a fost unul foarte bun însă nu vă pot spune cu mâna pe inimă pentru că nu l-am încercat.

Imagine.
Foto credit via Fotograf

Și la final pentru ce plătim?

Personalul a fost mereu atent, prezent, dar nu foarte deschis, poate puțin prea rece, convențional, ceea ce uneori a generat o atmosferă cam rigidă; nu te simțeai întru totul confortabil. În ceea ce privește recomandările culinare, acestea nu au existat, dar, ce-i drept nici nu au fost solicitate. Prețurile, ca într-un restaurant fine dining ce se respectă, sunt influențate de calitatea ingredientelor folosite, de efortul depus de către o echipă de profesioniști; cu alte cuvinte și într-o manieră directă de exprimare, sunt mari. Ceea ce e de așteptat.
Una peste alta, a fost un prânz bun, dar nu excelent. Sau, altfel spus, la final când am tras linie și am concluzionat întreaga experiență, mi-am dat seama că tot ceea ce primisem, putea fi regăsit și în alte locații, în unele cazuri, chiar la prețuri mai mici. Sau alegerile din acea zi nu au fost neapărat cele mai inspirate și vizita următoare va fi și mai bună de atât. Rămâne de văzut!
Să nu uităm totuși, motivul esențial al prezenței acolo: happy birthday my dearest friend!

articole recente

Plăcintă cu spanac și trei tipuri de brânză

Nu știu plăcintă care să se facă mai ușor decât aceasta. La un concurs al eforturilor raportate la rezultatul măsurat în gust bun, câștigă detașat. E minunată. Potrivită atât pentru cei mici cât și pentru mai marii casei, pentru cei ce ar devora absolut orice fiind pofticioși din fire, cât și pentru simandicoșii gastronomiei. E varianta perfectă pentru cei ce iubesc trufandalele pe care cu atâta drag ni le aduce primăvara și vor să se bucure de tot ceea ce au să ne ofere. Și au din belșug!

citește mai mult

Atelier de ornat turtă dulce

Febra sărbătorilor de iarnă deja ne-a cuprins. Se simte peste tot agitația specifică de parcă au intrat zilele în sac și timpul vrea să ne facă în ciudă cu trecerea mult prea rapidă; deopotrivă ne cuprinde o relaxare aparte și suntem copleșiți de bucuria din suflet pentru că urmează poate cea mai frumoasă perioadă din an. Răgaz, introspecție, tihnă. Pe toate le primim de vrem a le accepta.

citește mai mult
Share This