Cartofiada

Povestea-i de spus mai departe

17

OCTOMBRIE, 2018

orașul vibrant

Vă îndemn către un exercițiu de imaginație. Cu siguranță va fi o încântare și sufletul vă va fi bucurat! O zonă idilică, deluroasă, unde lucrurile se desfășoară după altă rânduială, unde și timpul pare a se scurge altfel. Mai domol, mai cu înțelepciune, mai cu folos și mult mai așezat. Undeva, la capăt de sat, după un drum ce doar parțial aparține civilizației, șerpuitor dar nu foarte alambicat, poate puțin solicitant dacă nu vii pregătit cerințelor locului, în mijlocul naturii, un gard de piatră împrejmuiește o curte. E spațioasă, primitoare ca o gazdă perfectă și cuprinsă deja de freamătul nerăbdării deși încă nici 11 nu-i.

  • Facebook
  • Twitter

Raiul poate fi pe pământ

Lăsați-vă imaginația să zburde că nu-i ușor lucru să îți închipui cum poate fi atunci când ai senzația că parcă dealul sălășluiește în propria curte. Sau când totul în jur miroase a curat, proaspăt și tihnă, când pomi roditori te îmbie cu rodul lor la tot pasul. Baloți de paie ca și alternativă pentru popas, odihnă ori sporovăială, bănci din lemn ori doar buturugi, vreascuri, lemne, o șură cochetă prin simplitate și nealterare cu vreun element modern, o cramă îmbietoare puțin mai sus, la vreo douăzeci de pași înspre deal. Acestea sunt o parte din detalii. Dar casa… Casa aceea micuță, cu veranda din lemn, ruptă parcă din vremurile bunilor și străbunilor este visul oricăruia dintre noi care iubește tradițiile și valoarea. Nu știu cum e raiul, dar dacă așa ar arăta o frântură din el, n-ar fi rău deloc.

  • Facebook
  • Twitter

„ …oameni entuziaști, frumoși, talentați, iubitori de bun și bine, diferiți și care, totuși, aveau un numitor comun: dragostea pentru hrană. ”

Ce-i cu oamenii aceștia frumoși?

Ei bine, pentru mine acesta nu e un exercițiu de imaginație. A fost realitatea ambientală a evenimentului organizat în ultimul weekend din septembrie la Mărgău, sub o titulatură atât de sugestivă: Cartofiada. Nu prima, ci cea a treia ediție. Clubul Gastronomic Transilvan și Slow Food Cluj Transilvania au găsit o cale nemaipomenit de inspirată de a celebra produsul local, de a-l face vedetă indiscutabilă, de a sublinia importanța hranei autentice, bună, curată, cu grijă pentru om, dar și pentru mediu. Dar pe lângă toate acestea, Horia Simon și Lucian Cuibus – căci în spatele unei idei inspirate nu pot sta decât oameni așișderea – au reușit ceva cu mult mai important. Au adus laolaltă oameni entuziaști, frumoși, talentați, iubitori de bun și bine, diferiți și care, totuși, aveau un numitor comun: dragostea pentru hrană.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

Fain e când totu-i din drag

Un frig cam pișcător pentru finele lui septembrie, neașteptat și poate chiar nedorit, dar care a fost ignorat ori alungat cu palincă, vin fiert, bere artizanală, cafea de specialitate dar, mai ales, voie bună. Nu am mai văzut de ceva vreme o adunare așa faină, animată, efervescentă chiar și totul venit cu naturalețe. Am mai luat parte la brunchuri, degustări în aer liber sau cum vreți a le numi. Dar totul mi s-a părut rece, formal, lipsit de apropiere sinceră și căldură. De data aceasta te simțeai ca într-o familie, una cam mare ce-i drept, și totul avea farmec deplin dar mai ales, autentic. Poate cheia reușitei a fost dată de însăși maniera în care a fost gândită desfașurarea întregii zile. Cei doritori în ale experimentarii gastronomice, în echipe de câte 4, au avut de pregătit câte o rețetă, obținută prin tragere la sorți, antreu ori fel principal. Firește, vedeta a fost cartoful. Și ideea aceasta s-a dovedit a fi exact rotița care a pus totul în mișcare căci de fiecare depindea ca totul să iasă cât mai bine. Și atunci să vezi freamăt și zarvă, implicare, râsete, bucurie. Uimit erai cum parcă de niciunde au apărut vetre de foc pentru gătit, cum rolurile și responsabilitățile au fost împărțite, cum aproape toți erau implicați în gătitul unui adevărat ospăț. De la curățarea și pregătirea ingredientelor până la tușul final al așezării cu măiestrie a rezultatului pe platou, totul era bine împărțit. Pe lângă felurile gătite de echipele participante, în decurs de câteva ore am fost fermecați de aburii înmiresmați ai unei ciorbe făcute într-un ceaun tare încăpător și de gustul unui gulaș ce ne-au fost servite direct de pe foc, aburinde și gustoase. Nici desertul nu a lipsit căci pe lângă delicioasa și aromata plăcintă cu mere cu care ne-a omenit gazda, la fața locului, cu ajutorul copiilor, s-au pregătit niște gomboți cu prune de te lingeai pe degete.

  • Facebook
  • Twitter

După câteva ore de muncă – cam două, nu prea multe – și implicare totală, mesele erau îmbelșugate. Toată lumea, cu mic cu mare, a fost poftită la masă. Despre care, orice v-aș spune nu ar putea fi suficient pentru a reda cu fidelitate gustul, percepțiile, aromele, trăirile. Vinete cu ardei copt, slană, telemea savuroasă, ciuperci puțin perpelite de foc ce erau gazda unui mic boț de brânză de burduf, roșii, castraveți, ceapă verde, mâncărurile cu și despre cartofi pregătite de echipele concurente și așezate ca pentru o prezentare de seamă. Asta doar ca să vă puteți face o idee despre întreg festinul. În câteva minute mesele au fost golite, semn bun de altfel că gazda tare pricepută a fost. Cât despre reacții, acestea nu puteau fi decât dintre cele mai bune. Se citea cu multă ușurință pe chipul celor prezenți starea de bine, încântare și bucurie că se aflau în acel loc, că fac parte dintr-o poveste cu tâlc ce merită spusă mai departe. Voia bună a continuat mult înspre seară, în aceleași note de taifas, sporovăială familială, presărată fiind ici-colo ba cu o degustare și informații despre vin, ba cu o proiecție de film. Așa, ca să se regăsească fiecare și să își găsească locul.

  • Facebook
  • Twitter

Ce s-a întâmplat la Mărgău nu a fost nici brunch, nici ieșire câmpenească, nici orice altceva cu care poate sunteți obișnuiți. A fost Cartofiada, un motiv drag și frumos de revedere a unor pasionați în ale gastronomiei, dar nu numai. A fost stare, s-a simțit bine, frumos, cu tradiții dar, mai ales, cu valoare și gust. V-aș sfătui cu dragă inimă nu care cumva să ratați ediția din anul ce vine. Sigur va fi tot de poveste!

articole recente

DOT

Nu i-am găsit ușor. E drept. Poate în mod normal aș fi renunțat și nu aș fi luat a doua oară la rând, număr cu număr, strada Potaissa în găsirea acelui număr 10. Oricât de dragă mi-ar fi mie strada cu pricina. Căci o ador, pur și simplu! Dar asta-i o altă poveste.

citește mai mult

Let’s Coffee

Unele inițiative sunt cu poveste. Ies din cotidian, poate sunt chiar unice; au o identitate aparte și un loc clar definitiv. În alegerile și, de cele mai multe ori, în sufletele noastre. Poate nu sunt pentru toți, e drept. Dar pentru cei ce le simt cu adevărat și rezonează cu ele se dovedesc a fi minunata experiență completă.

citește mai mult

Kupaj

Deși mi-am stabilit să nu merg în restaurante abia deschise ci să le las răgazul să se „așeze” iar trecerea timpului să își pună amprenta asupra a ceea ce sunt cu adevărat, în cazul Kupaj mi-am cam încălcat propria regulă. Deși, e doar parțial adevărat căci deschiderea oficială din mijloc de februarie a fost precedată de o serie de evenimente organizate, la ceas de seară, încă de prin noiembrie. Ca un fel de preambul. Deci, adevărul e oarecum la mijloc.

citește mai mult
Share This