Charlie

Piața Muzeului… un loc cu o magie aparte în Cluj, ce știe să te cucerească iremediabil, te atrage, încântă, farmecă. Sau cel puțin acesta a fost efectul asupra mea, cu aproape 4 ani în urmă, într-un 7 al lunii august când am poposit pentru prima oară în oraș. Altfel cum aș putea să îmi explic faptul că și acum îmi amintesc chiar și cel mai neînsemnat detaliu din acea zi, încântarea cu care mă bucuram de fiecare moment și mai ales, de locul cu pricina. Farmecul i-a rămas și acum, deși unele lucruri s-au schimbat între timp, mai ales din perspectiva teraselor, a restaurantelor unde îți poți petrece timpul, mâncând sau doar răcorindu-ți setea când vremea o impune.

 Dar Charlie cine e?

Charlie Pub e o prezență permanentă a locului. Cel puțin în acești 4 ani așa a fost, trecând totuși, printr-o serie de transformări mai ales în ceea ce privește bucătăria. Fusesem de câteva ori acolo, mai ales în sezonul rece, și nu doar pentru ceva de băut ci și pentru a mânca. Trebuie să recunosc faptul că e un loc cu totul aparte, șarmant, ce îl are pe acel je ne sais quoi, ce îl plasează în elita puburilor din Cluj. Ambianța, selecția de băuturi într-adevăr impresionantă, varietatea formelor în care e servită, toate acestea făceau să fie aproape în permanență plin, mai ales la orele de vârf; dar la capitolul mâncare nu reușiseră să mă impresioneze. Asta până de curând, căci au decis să schimbe total componența meniului, apelând la serviciile unui chef care și-a pus amprenta într-o manieră desăvârșită și a schimbat radical felul de mânca la Charlie. Și asta în cel mai bun mod cu putință!
Animată de acest gând, curioasă și convinsă fiind că voi avea ocazia să degust preparate delicioase, am stabilit o întrevedere de sâmbătă după amiază, ora 5, la locația amintită. Terasa are un aspect charmant: scaune colorate, cu un aspect ușor vintage, mese mici, albe sau gri și perne în cele mai vesele culori pe care le-am văzut în ultima vreme – portocaliu, galben, verde, albastru intens. Umbrele mari, albe, acaparatoare, domină spațiul deschis, cu rol de protecție dar și de încântare vizuală. Intrarea în clădirea restaurantului este marcată prin silueta stilizată a lui Charlie Chaplin, de la care și numele pubului. În permanență era cineva în preajma terasei, fie pentru a răspunde solicitărilor clienților deja prezenți, ori pentru a-i întâmpina pe cei nou veniți.

 Serviciile… eterna dilemă a socializării în oraș

Așa cum mi se întâmplă de cele mai multe ori am ajuns cea dintâi și după câteva ezitări – și acestea cred că vă sunt deja familiare – am ales o masă și meniul mi-a fost adus într-o clipită. Iar privirea mi-a fost încântată: feluri în combinații surprinzătoare, cu ingrediente variate, asociate îndrăzneț și atât de îmbietor, ce inspirau calitate și selecție minuțioasă. Ultima oară când am văzut un meniu ce m-a surprins la fel de plăcut a fost odată cu prima mea vizită la Rod. Dintotdeauna Charlie a avut personal amabil, prezent, cu atitudinea potrivită chiar dacă și în cazurile în care aveai ocazia să fii servit de către cineva care poate nu era neapărat foarte bine informat în ceea ce privește felurile din meniu ori detaliile legate de băuturi. La fel a fost și în acea după-amiază: cu câte un drum înspre bar sau bucătărie ni se aduceau răspunsurile solicitate. Rând pe rând. Totuși, puțin prea rece, impersonal, fără a stabili o legătură cu clientul; dar e deja o stare de fapt omniprezentă și pot număra pe degete locurile din peisajul restaurantelor din Cluj unde nu se întâmplă astfel. La scurt timp după ce am comandat au fost aduse băuturile și nici pentru mâncare nu am avut de așteptat prea mult.

Când mâncarea e și hrană pentru suflet

Aș fi putut opta pentru orice: gustări, supe, fel principal ori desert căci mi se păreau tentante în egală măsură. Am mers totuși pe o variantă lejeră, atrasă cu precădere de combinația ce promitea să fie altfel: salată picantă de vită maturată, mango și coriandru. Total nou pentru mine și cu atât mai mare curiozitatea. Halloumi la grill cu salată și chimichurri, preferința companionului meu, stârnea un interes sporit mai ales că în ultimul timp mi-am descoperit pasiunea pentru acest tip de brânză cu origini cipriote dar cu o răspândire din ce în ce mai mare și în Europa. Fiind o oră ce te ducea cu gândul mai mult spre seară, ne-am însoțit alegerile culinare cu un pahar de vin rose și un Aperol spritz. De multă vreme nu mi-a fost dat să văd atâta culoare într-o farfurie. Vesela merge perfect ca și design cu specificul vintage al locului: albă, doar cu două dungi albastre pe margine, ușor imperfecte ca și cum fuseseră trasate de o mână tremurândă. Simplu și cu o notă distinctă de autenticitate. Tocmai simplitatea acesteia lăsa loc de manifestare exploziei de culoare din farfurie și contrastelor bine gândite. Printre salata de un verde crud, își făceau loc bucăți îmbietoare de un galben dulce dintr-un fruct de mango cu o aromă incredibilă, felii de roșii cherry jucăușe, într-o nuanță deloc timidă de roșu aprins și vedeta absolută, carnea de vițel, porționata cumpătat, fragedă, gustoasă, de un maro potolit pe margine, de un burgundy intens spre interior. Textura te subjuga instantaneu, iar gustul… fenomenal. Și atunci, aproape involuntar, te întrebi oare cum e posibil ca din niște ingrediente aparent simple, aflate la îndemâna oricui se poate obține un fel de mâncare atât de savuros, cum niște ingrediente cu gusturi și texturi din zone diferite se pot împleti așa de armonios pentru o încântare absolută a papilelor gustative. Așteptam cu nesaț fiecare îmbucătură ce urma să vină și de fiecare dată eram la fel de plăcut surprinsă de parcă aș fi fost la prima degustare. Experiența acelui preparat a fost o dovadă în plus a faptului că de multe ori, din elemente simple, sănătoase, cu multă imaginație, inspirație, dar și pricepere, fler și mult talent poți obține rezultate fabuloase. Gustul proaspăt, echilibrat, fin și fructuos al vinului, cu miros subtil de fructe de pădure era exact ceea ce trebuia pentru ca după-amiaza în cauză să fie una diferită.

În loc de încheiere

Ah, și să nu uit! Pentru că mi-am propus să remarc orice inițiativă ce e menită să ne ajute să trăim mai bine, mai frumos și mai sănătos, cu drag și respect pentru mediul ce ne înconjoară, nu pot lăsa să treacă neobservat faptul că paiul adus pentru servirea cocktailului nu era din plastic.Încet, încet ne îndreptăm spre normalitate. Și ca să nu las un alt detaliu important neamintit: e un loc cu prețuri mult peste medie și nu mă refer doar la mâncare. Cam pe principiul: obrazul subțire cu cheltuială se ține. Poate nu le veți trece zilnic pragul, dar pentru o experiență altfel, măcar din când în când o puteți face.
Am plecat pentru că mai aveam multe de explorat în ziua cu pricina. Dar impactul acelei salate a fost atât de puternic căci mi-am propus să nu las fel din meniul Charlie fără să fie testat. Și mă voi ține de cuvânt!