Clafoutis

Nu e orice prăjitură; e un fel de rai al deserturilor cu cireșe. O abundență de arome adunate la un loc într-un deliciu cu adevărat savuros.
Cei de la A la Tarte m-au tot ispitit cu el. Acolo am auzit de așa tratație dulce. E și firesc căci își are originile în Franța, în regiunea Limousin. Iar ei sunt specialiști în domeniu.

Aduce cu el acea delicatețe specifică bucătăriei franțuzești, având o textură suavă, fină, precum cea mai tandră mângâiere. E undeva la întretăierea mai multor încântări dulci căci seamănă oarecum cu budinca mai ales la consistență, apoi poate puțin și cu un pandișpan iar aluatul folosit e mai subțire chiar decât cel pentru clătite. A știut să fure ce-i mai bun de peste tot.
Încercați să vă imaginați cele mai coapte, zemoase, roșii, cărnoase cireșe, dulci în promisiunea gustului, acoperite cu un amestec de lapte, ouă, făină, vanilie și date în dogoarea cuptorului undeva pe la 30-40 minute. Subjugat va fi gustul! Când începe să se coacă întreaga casă va fi invadată de miresme plăcute, oarecum sofisticate prin aportul vaniliei. Ce mai, ca de desăvârșită patiserie!

Rețeta originală se face cu cireșe deși au apărut variante cu tot felul de fructe. Însă clafoutis veritabil rămâne cu cireșe; din acelea ce mustesc de copt și strâng în ele tot ce-i mai bun din darnica vară. E musai a se folosi cu tot cu sâmburi deoarece ei au rol covârșitor în a impregna desertul cu aromă specifică, lemnoasă. În plus, cireșele întregi nu vor lăsa, doborâte de tăria focului și cuprinse de moliciune, înspre împrăștiere sucul dulce specific. Astfel, textura tip budincă nu e afectată. Dar, dacă preferați, le puteți scoate sâmburii.
Se servește cald sau rece, presărat cu mărinimie de ploaie deasă din zahăr vanilat. Eu îl prefer rece.
Se completează întru senzații ca rupte dintr-un colț de rai cu înghețată sau un sos de ciocolată, de exemplu.

Ingrediente

Atât de tare mi-am dorit să prepar clafoutis cu cireșe încât ieri am mers special la piață pentru a le cumpăra. Nu am stat pe gânduri și într-o clipită m-am pus pe treabă. Se face extrem de ușor iar delectarea culinară e înzecită. În 45 minute e totul gata. Avem nevoie de:

– 500 grame cireșe, cât mai coapte
– 120 grame făină
– 50 grame zahăr
– zahăr vanilat sau vanilie
– 4 ouă
– 250 ml lapte
– unt pentru tapetat vasul termic
– deja cunoscutul praf de sare
– zahăr pudră pentru servit

Cum se pregătește?

Amestecați făina, zahărul,praful de sare, zaharul vanilat și cele 4 ouă până la omogenizare completă și fină prezență. Adăugați treptat laptele pentru ca la final să aveți un aluat mai subțire decât cel pentru clătite.
Treceți cireșele printr-un jet de apă pentru curățire exemplară. Îndepărtați codițele. Ungeți cu unt o formă rezistentă termic. Așezați cireșele întregi – am spus mai devreme de ce e bine să păstrați sâmburii. Dar va trebui să fiți foarte atenți când vă veți înfrupta din minunatul desert căci sigur nu vă doriți un accident neplăcut într-o dispută cu duritatea lor. Sigur veți pierde lupta.
Să nu care cumva să le înghesuiți; vor deveni puțin mai dolofane de la dogoarea coacerii. Folosiți atâtea cât încap fără prea mare greutate. Puneți compoziția peste cireșe și coaceți la 190 grade pentru 30-40 minute.

Vă veți da cu siguranță seama cand e gata după rumeneala pe care o va căpăta ca și aspect. Da, și după mirosul divin. Când o veți scoate din cuptor nu-și va mai încâpea în pene de mândrie și va afișa țanțoș aspect. Dar, după câteva minute de răgaz și cu folos cugetare, va reveni la o formă mai puțin măreață. Va da puțin înapoi. Cum îi șade bine, de altfel.
La final presărați cu zahăr pudră și bucurați-vă de așa minunăție!