COLUMBA

Pasiunea transformată în produs artizanal

15

SEPTEMBRIE, 2019

când aleg eu

Scrierea aceasta stă sub semnul preaplinului unui borcan cu dulceață. Nu mai e plin ochi că mă tot înfrupt din el. Pe măsură ce cuvintele apar înșiruite pe albul ecranului se împuținează și coacăzele îmbrățișate cu tandrețe de mieros sirop. Curgător asemeni lavei încă nu prea topite parcă nu le-ar da drumul din strânsoarea lui pentru a nu cădea pradă gustului hulpav.

  • Facebook
  • Twitter

Cum poți fi cucerit de un borcan cu dulceață

Cu fiecare linguriță te bucuri de puzderie de fructe. Mici coacăze ori afine, într-o nuanță căreia unii i-ar spune roșu burgundy. Noi, de mici, îl știm ca roșu putred. Acela plin, bogat, puternic. Asemeni gustului. Pe cât de mici și delicate fructele, pe atât de pregnant el. Nota dominantă: natural. Doar fructe. Și atât. Simți că în această rețetă nu a fost loc de adaosuri inutile. Nici n-au fost dorite. Doar fructe și zahăr; fără conservanți. Cam cum știam și noi încă de mici că se fac delicatele dulcețuri.
Dacă la început parcă ai crede că ești puțin copleșit de dulce, apoi îți dai seama că a fost doar o percepție cam eronată. Căci după câteva secunde echilibrul se instalează, gustul se așează și ceea ce inițial credeai că e un tăvălug de senzații zaharoase dispare. Ba, culmea, rămâne dominantă, ca notă definitorie, bine înfiptă în papilele gustative, senzația de puțin acrișor. Cumpătat, nu prea aprig. La limita de a strânge ochii sub impactul gustului. Doar că nu se întâmplă. Căci artă a fost la mijloc în a stabili proporțiile și totul cu un singur scop: să îți dea de înțeles că acolo nu-i lucru de șagă. Doar fructe cum se cuvine au fost folosite. Coacăze negre de pe plantația celor de la Columba și afine culese de prin pădurile Ardealului. De altfel toate produsele lor sunt făcute din cele patru tipuri de coacăze pe care le cultivă pe plantația de la Aghireșu în amestec cu alte fructe de prin flora spontană – zmeură, afine, merișoare, tocmai pentru ca produsul să fie cât mai natural.

  • Facebook
  • Twitter

„Și de la o zi la alta, când vezi cum crește lista cu oameni speciali care știu a-ți livra hrană cum se cuvine, autentică întru totul, simți că lucrurile se așează din ce în ce mai bine. Revenind la un firesc de odinioară. ”

Produs artizanal cuceritor. Și dătător de dependență.

Scriu și borcanul se golește. Văzând cu ochii. Iar ăsta nu-i puțin lucru. Eu nu mă recunosc a mânca dulceață cu lingurița. Și atât. Doar ea. Mereu am pierdut în lupta cu dulcele specific minunatelor preparate. Mi s-a părut copleșitor. Iar după o linguriță sau două, abandonam. Ei bine, nu și de data asta. V-am spus doar că e dulceață cumpătată. Minunată! Și la urma urmei, ar fi păcat să îți refuzi gustul bun. Și cam imposibil, ce-i drept.
Are o consistență ideală, aflată strategic la întretăierea mai multor preferințe. Tocmai pentru a le mulțumi pe toate. Și pe toți. Atât iubitori de borcan plin cu fructe, cărnoase, coapte, adevărate strângătoare de atribute ale verii în care au devenit rod bun, cât și cei ce se dau în vânt după onctuosul sirop, îmbelșugat lichid cu însușiri de desert. Raportul e ideal.
E obținută artizanal. De la săpatul tufelor, toaletatul primăvara, culesul manual ce implică nespusă trudă, foarte migălosul curățat de codite pentru dulceața pregătită la foc de lemne, ambalat în recipiente demne de stat pe raftul oricărei băcănii. Totul făcut doar de mâini dibace, pricepute și aflate sub imperiul pasiunii mistuitoare. Pentru îndeletnicirea lor. Cu atât mai mare recunoștința noastră pentru fiecare linguriță de dulce minune.

  • Facebook
  • Twitter

Dulceață de coacăze maestră. În arta încântării gustului.

Să nu credeți că am dat gata toată dulceață deodată. Căci e potrivită pentru varii delectări. Într-o dimineață, cu mare poftă de tratație cum doar bunica știa a-mi oferi mi-am pregătit niște griș cu lapte. Apoi i-am invadat albul pur cu niscavai dulceață de coacăze. Un amestec de texturi și arome ce au dus simpla gustare a vremilor în care eram prunci fără griji înspre deliciu. Răsfățul unui adult cu dorințe de copil.
Voi mai păstra puțină. Pentru a o întinde pe felie de pită proaspătă, ori a o răspândi în valuri curgătoare peste porție îndestulătoare de vargabeles ori clătite americane. Hmmm… papile gustative ce vă așteaptă!

  • Facebook
  • Twitter

Omul sfințește locul. Și bucură sufletul.

Că vorbim de sirop, dulceață ori vin de coacăze, Columba e încântare, un simbol al calității și gustului desăvârșit. Iar Ioana, omul din spatele brandului, e blajină și atât de plină de căldură. Abia ce-ai întâlnit-o și zici că o cunoști de-o viață. Ți se lipește de suflet. Ca o adevărată bucurie. 
Împreună cu soțul ei dețin o plantație de coacăze negre. Un fruct căruia i s-a dus vestea pentru proprietățile curative. O altă formă a naturii de a avea grijă de noi și de a ne da bine. Cultivă 4 soiuri aduse din Polonia, țară recunoscută pentru tradiția în cercetarea acestei plante. Al căror rod îl folosesc, în amestec cu alte ingrediente naturale, pentru a ne delecta cu produsele pe care ni le oferă. Le puteți găsi în varianta integral fără zahăr ori cea cu adaos. Alegerea vă aparține. E o mică afacere de familie apărută din dorința de a face ceva cu folos în satul natal. Pentru ei și comunitate. Ceva pentru a-și pune amprenta asupra locului. Și ce manieră frumoasă au găsit! Toate acestea după câțiva ani de studii prin Europa. Revenirea acasă a fost urmată de cercetări, analize, planuri bine puse la punct. Și în  2015 au avut prima recoltă. Cum oamenii gospodari știu că un lucru început trebuie să fie bine făcut, plantația e în curs de certificare bio. Doar sunt cu grijă de noi.

  • Facebook
  • Twitter

Recunoștință pentru oamenii cu drag de noi și hrană curată

Dintotdeauna am avut o slăbiciune pentru artizanal. Produs handmade. Fie că e pentru decor, îmbrăcat, diverse accesorii. Cât despre cele din universul gastronomiei… Sunt copleșită de tot ceea ce înseamnă. Sufletul tresaltă a bucurie cu fiecare nouă descoperire. Sunt deopotrivă recunoscătoare pentru că am avut șansa de a-mi fi scoase în cale. Așa stau lucrurile și în acest caz. Am aflat un alt producător local ce pune trup și, mai ales, suflet în tot ceea ce face și m-am îndrăgostit iremediabil de produsele lui. Care, după prima degustare, nu mai pot fi înlocuite. Dau dependență. Iar a renunța la ele ar fi sacrificiu mult prea mare.
Iar de la o zi la alta, când vezi cum crește lista cu oameni speciali care știu a-ți livra hrană cum se cuvine, autentică întru totul, simți că lucrurile se așează din ce în ce mai bine. Revenind la un firesc de odinioară.
Dar și liniștea te cuprinde. Că ai tăi dragi, cei de care îți pasă și reprezintă tot universul tău, sunt hrăniți așa cum trebuie. De o mână de oameni mărinimoși pentru care pasiunea pusă în ceea ce fac e copleșitoare. Ioana este unul dintre ei.

  • Facebook
  • Twitter

articole recente

HAM&JAM

Uneori cauți spații mici. Locuri care să îți dea senzația de apropiere, cald; asemeni unei îmbrățișări. Sunt zile în care ai nevoie de astfel de tratament. Un zâmbet cald, o sclipire de bucurie că ai trecut pragul unei locații, sentimentul că ești binevenit. Astfel ești întâmpinat de obicei în micile businessuri aflate la început. Se vede cu ochiul liber. Dar mai ales, se simte. În atitudine, în disponibilitate. E ca un fel de ospitalitate la superlativ. Invers proporțională cu dimensiunea locului.

citește mai mult

La PAS

Când ați participat ultima dată la un disco-soup? Hmmm… oare știți ce e? Vă lămuresc de-ndată: nimic mai frumos decât a găti, pe ritmuri de muzică, alături de alți oameni pe care poate atunci i-ați văzut prima oară, o supă.

citește mai mult

Brewtiful

Am așteptat ceva vreme până să scriu despre Brewtiful. Și nu pentru că aș fi avut dubii în ceea ce privește cafeaua lor de specialitate. E printre cele mai bune din Cluj. Chiar în top trei al preferințelor personale ce a fost dat tumultuos peste cap odată cu apariția lor. Sunt talentați și pasionați.

citește mai mult
Share This