Dish&THAT

Vreau ca anul ce tocmai a început să îmi aducă culoare. Din belșug. Și mai ales gastronomic. Dar nu din aceea potolită, domoală ori lipsită de cutezanță. Ci vibrantă, acaparatoare, veselă, multă și pe deplin grăitoare. Am pornit să o găsesc convinsă fiind că încercările nu îmi vor fi zadarnice. Și pot spune că am început cu dreptul iar inițiativa mi-a fost pe deplin răsplătită. Primul loc de popas ce deschide incursiunile din acest an s-a dovedit a fi pe măsura dorințelor mele. Mi-a oferit ce am cerut: preparate într-o explozie de culoare. Dar și asocieri surprinzătoare, inspirat alese, cu prezentări menite a te vrăji ca prin farmec.

Ambianță plăcută într-un stil simplu, contemporan

Nu a fost neapărat la îndemână să ajung pe Aleea Slănic 3A, în Complexul Riviera. Nu e o zonă pe care să o frecventez în mod curent. Nu se află în drumurile-mi obișnuite. Dimpotrivă. Dar cumva, tot ceea ce văzusem ca și prezentare despre Dish&THAT m-a convins că merită să fac încercarea. Mai ales că îmi propusesem asta de ceva vreme.
O zi de ianuarie, prima de muncă după un șir prelungit de sărbători; o oră de prânz cam trecut, mai degrabă potrivită unei după-amieze târzii. O singură masă ocupată de unde răsunau cu o frecvență sporită râsete de voie bună și companie plăcută. Nenumărate opțiuni pentru noi de a ne așeza după placul inimii. Un spațiu nu foarte mare, dar suficient de ofertant, cu multă lumină naturală lăsată, prin bunăvoința unor ferestre generoase, să invadeze acaparator. Beige, gri și negru în proporție covârșitoare, cu ruperi răzlețe cauzate de  mici explozii de culoare. Dar în aceeași notă. Simplu, contemporan, liniar. O ambianță plăcută, deși poate locul nu e foarte cozy, ori prea cald.

Servicii caracterizate de „ireproșabil”

Dar cu siguranță serviciile compensează căci sunt ireproșabile. Fără timpi inutili de așteptare, cu multă amabilitate și sinceră deschidere, apropiere. Așa am fost tratați. Plus un zâmbet cald, natural întipărit pe chip. Știți cum mă plâng de obicei că nu găsesc în restaurante oameni implicați, care să facă totul din drag. Ei uite că și la acest capitol anul mi-a început extrem de bine. Pe cât de repede ne-a fost adus meniul, pe atât de greu ne-a fost să ne decidem. Partea de băuturi calde sau nu, alcoolice sau, dimpotrivă, răcoritoare este ofertantă. Însă, la Dish&THAT cea de mâncare este adevărata încântare. O piatră de încercare pentru orice gurmand. Meniul e răvășitor, dacă este cumva permis termenul într-un astfel de context. Poftești la tot ceea ce citești, ai comanda fiecare preparat. Dar știi că nu se poate. Așa că îți stabilești deja o nouă vizită. Gândit ca un mix între sănătos, gustos dar și extrem de aspectuos, meniul îmbracă două variante: Dish&Healthy, Dish&Indulcing. iar denumirile spun exact la ceea ce să te aștepți. Dacă vrei să mănânci sănătos ai de unde alege, căci promisiunea locului e de hrană gătită cu mare grijă, că ți se vor servi sosuri pregătite în propria bucătărie, că nu se folosesc semipreparate, se apelează la tehnica sous vide și fără prăjeli. Aici, vegetarian sau nu, chiar limitat de anumite restricții, tot vei găsi ceva delicios. Nici partea de răsfăț culinar nu e uitată ori lăsată mai prejos căci unele preparate promit de-a dreptul desfătare. Ingrediente alese pe sprânceană, combinații variate, îndrăznețe ce aduc experiențe culinare pe care nu le întâlnești la tot pasul. Acestea sunt trăsăturile dominante. Ar fi inutil să vă înșirui felurile cu care vă puteți delecta. Nu aș reuși să le surprind esența, aș strica poate din farmec și v-aș lua din plăcerea propriei descoperiri. Pentru acest meniu chiar trebuie să îi vizitați măcar o dată. Următoarele incursiuni vor veni de la sine. Vă garantez!

Când mâncarea e seducție și captivare

Și totuși, ce am ales? Cu ceva ajutor bine-venit și detalii cu multă răbdare oferite, decizia s-a dovedit a fi puțin mai ușoară. Dar nu cu mult. Câte un fel principal de inspirație italiană – risotto cu sfeclă și feta, penne all’arrabiata. Apoi, deja nelipsitele deserturi – mango panna cotta și Dish&THAT signature. Ambele din categoria healthy. Deși gustul nu le-a prea trădat în privința aceasta. Ba, dimpotrivă.
Cât despre al meu risotto… wow. A fost o experiență completă. Vizual, sfecla făcuse adevărată magie și împrumutase cu drag, întregului fel,  roșul purpuriu, ademenitor. O captivantă splendoare ce contrasta cu albul pur al farfuriei. Înfocarea culorii era puțin domolită de aspectul ca neaua al brânzei feta, „atinsă” si ea pe alocuri de intensă nuanță. Și dacă nu era suficient, ca și completare, a fost adusă întru ademenire, subtilă notă de verde crud, răscolitor de dor de primăvară. Fină pulbere aprigă în gust și aromă de piper proaspăt macinat era desăvârșirea. Combinația s-a dovedit a fi suavă subjugare a gustului. Textura plină, potrivită, ca de orez gătit așa cum trebuie inspira deopotrivă așezare, sațietate dar și gust bun întru delectarea papilelor gustative. Sfecla nu făcuse minuni doar în privința straielor alese cu care îmbrăcase risotto, ci îi împrumutase câte ceva și din gustul răcoros, ușor, cinstit, atât de specific. Plus de valoare adăuga preparatului și cremoasa brânză feta venită ca detaliu desăvârșit al unui fel memorabil. A fost cu adevărat savuros. Un risotto poate nu așa cum sunteți obișnuiți, dar cu adevărat bun.

Desertul casei s-a dovedit o exuberantă combinație de ingrediente delicioase: mere, vanilie, smântână dulce, foietaj, muguri de pin și subtil aport de cognac. Și de această dată prezentarea a fost inedită. Cam ca o gură de aer proaspăt într-o zi cu adevărat toridă. Așa l-am perceput eu. Deși nu avea „culoare” era extrem de dichisit și șarmant. L-ai fi putut confunda cu un cremes răvășit, parcă luat pe nepregătite și fără vremea necesară dichisirii straielor. Dar îmbogățit cu dulci bucăți de măr ferme, apetisante și niscavai muguri de pin. Crema cu vanilie onctuoasă, fină, îmbrățișa și astfel strunea din aroganța crocantului foietaj. Îl îmblânzea definitiv atribuindu-i note delicate, arome subtile. Și dacă în jocul lor nebun dulcele dădea semne că ar vrea să își facă de cap, intervenea cumpătarea merelor, aducandu-le cu picioarele pe pământ întru perfectă armonie. Echilibru de gust, aromă, savoare.

Cum bănuiesc că știți deja, am gustat și din celelalte ispite aduse la masă. La cum arătau, nici nu aș fi putut rata ocazia. Respectau cu desăvârșire specificul locului: gust minunat, pricepere în pregătire, migală și faină inspirație în prezentare.
Inițial mi-am spus că poate e vorba de marketing de bună calitate. Acum știu sigur că e de fapt pasiune, talent, multă muncă, drag de hrană bună și, mai ales, de oamenii ce aleg să le treacă pragul. O viziune frumoasă, încântătoare asupra ideii de mâncare, atât de contemporană, dar, mai ales, sinceră și corectă în promisiuni. Înainte eram curioasă să îi descopăr! Acum ard de nerăbdare să văd cum voi mai fi surprinsă în următoru-mi popas la Dish&THAT.