Fragment

Uneori relația cu mâncarea e profundă. Mistuitoare, pasională, completă, absolută, devotată. Înțesată cu trăiri intense. Și musai asumată. Trebuie să știi ce vrei, pentru a înțelege pe deplin ceea ce primești.
Poți „gusta” pe deplin ceea ce are de oferit Fragment doar dacă ai o astfel de relație specială cu hrana. Să o înțelegi, apreciezi, poate chiar să o idolatrizezi. Și să îi atribui rolul cuvenit: măiastră aducătoare de experiențe sufletești.
Fragment este o dovadă vie a unei astfel de legături. A existenței ei intrinseci. Și știe a oferi hrană pentru suflet, poveste, încântare.
Va fi un review aparte. Căci și experiența culinară de la Fragment este copleșitoare. Abundă în autenticitate, pricepere, imaginație și pasiune nedisimulată. Arzândă, mistuitoare. Aici hrana inspiră iar ingredientele locale reprezintă chintesența. Explorate pe măsura a ceea ce sunt, înțelese într-o formă asumată, apreciate pentru exact valoarea lor, ajung să fie exploatate în cel mai artistic mod cu putință. Îmbrăcând filosofia slow food și înrobind gustul. Care nepregătit poate pentru așa tratație e luat de-a dreptul cu asalt, tăvălit prin senzații atât de variate, intense, surprinzătoare încât la final rămâne mut. De uimire. Și profundă recunoștință pentru șansa avută.

Esența Fragment

Acolo totul se întâmplă în deplină cunoștință de cauză. Crezul restaurantului e aproape tatuat în fiecare por al meniului: ingrediente locale. Vei afla, pas cu pas, drumul mâncării tale. Vor fi povești, călătorii cum altele nu-s, ce te vor purta prin arii geografice diverse, dar de sorginte locală. Pâinea e făcută în casă, cu maia îngrijită cu drag și blândețe, ce are nici mai mult, nici mai puțin de 4 anișori. Așa se poate explică gustul minunat al pâinii. Fructe, legume, verdețuri organice, de sezon, uleiuri presate la rece, lactate de cea mai bună calitate de la producători locali. Principiul sezonalității își pune amprenta asupra meniului, ce este schimbat cu o frecvență destul de mare. Cu foarte puține excepții – rața din Ungaria, vita de Argentina – ceea ce ajunge în farfuriile noastre e locally sourced. Afli povești tare frumoase, cu spirit autentic și, de ce nu, puțin boem – de exemplu făina provine de la o moară cu pietre de pe lângă București. Și brusc ești purtat într-o altă dimensiune. Eu parcă și văd un peisaj pitoresc, saci cu făină abia măcinată. Toate acestea nu doar că ajută enorm în apropierea față de ceea ce urmează să mănânci. Dar astfel înțelegi, o dată în plus, grija nemărginită pentru selectarea ingredientelor. Fiecare vine cu povestea lui.
Ce formă îmbracă meniul? Opt startere, reinterpretare ale unor rețete tradiționale sau dimpotrivă, noi abordări culinare, cu prețuri cuprinse între 24 și 38 ron: vinete cu ciuperci, bulz dar și tartar de morcov ori pate de păstrăv. Cinci feluri principale – iepure, rață, șalău, vită, mangaliță – plecând de la 60 ron și urcând puțin peste 100 și patru deserturi. Pe care, cu siguranță, nu le veți mai întâlni altundeva. Da, prețuri ce depășesc cu mult media. Dar, gastronomic vorbind, ceea ce primești în schimb e aparte. Un amestec inspirat de calitate, măiestrie, combinații desăvârșite. Multă inovație și autenticitate. O formă de artă în exprimare culinară. Ceea ce este de… neprețuit.

Povești culinare și servicii fără cusur

Serviciile au fost impecabile. Ireproșabile. Cu evidentă pasiune ți se povestește despre fiecare preparat; există o deplină cunoaștere a gustului, prezentării, manierei de pregătire. O implicare totală și relatări în care se simt ușoare adieri de mândrie. Dar într-o formă potolită și extrem de binevenită. Căci este esențial să îți cunoști pe deplin atributele. Doar așa știi sigur că le poți da mai departe și că vei genera experiență completă. Există o amplă deschidere dacă asta îți dorești, dacă vrei să afli, să ți se împărtășească. Și cu drag ți se va povesti. O comunicare cum rar mai poți afla: detalii fermecătoare, amabilitate și apropiere ce face să dispară total rigiditatea, bariera invizibilă ce caracterizează în multe cazuri o astfel de relație. Nu puteau lipsi sugestiile, motiv pentru care, indecisă după cum mi-i firea, am mers pe mâna lor. Un starter și un desert cu spanac, destul de similare în aspect dar atât de diferite în mulțumirea gustului. Tocmai de aceea se recomandă a fi servite împreună: pentru a înțelege pe deplin cum un singur ingredient poate căpăta valențe diametral opuse.

Ambianță și detalii poate nu la fel de spectaculoase

Spațiul în sine, “fragment dintr-o clădire modernă “ este simplu. Liniar, cu note evidente de clasic, elegant dar și detalii moderne; însă fără accente care să cucerească în vreun fel. Nu excelează prin ceva anume; sau poate nu rezonează cu mine. Îți va atrage atenția însă peretele natural, de un verde intens, sau cel ce poartă cu asumată eleganță o bibliotecă cochetă. E singurul colț ce reușește să genereze senzația de apropiere. Nu am putut să nu remarc prezența unor flori ce nu se mai aflau neapărat în plină prospețime și avânt al înfloririi. Dimpotrivă, te duceau mai mult cu gândul spre ofilire. Iar lângă bar îți atrăgea privirea o masă de călcat. Aspecte ce îți generau oarecum senzația de luat prin surprindere, ca și cum oaspeții au venit mai devreme și nu ai apucat să primenești locul. La capitolul acesta, se putea mai bine.

Mâncarea din ingrediente locale e dusă la rangul de artă

Și totuși, nu au reușit să știrbească din impactul mâncării. La Fragment meniul și serviciile sunt vedete. Absolute.
Gustarea, din partea casei, arăta ca de basm. Într-un castron ce te ducea cu gândul la oul de prepeliță, de neaoșă inspirație românească, un fel de strachină modernă, pe un pat din iarbă de te purta instantaneu spre întinse câmpii cu miros de fân uscat, poposea niște pită cu maia dată prin ou. Un dumicat potrivit cât pentru o strașnică înghițitură. Deasupra, într-un portocaliu solar, stătea fin piure de dovleac, garnisit cu ierburi de sezon. Era transformat în oacheșă prezență prin presărarea de mici particule de pudră din varză roșie murată. Da, și aceasta murată „în casă”. După ce treceai de drăgălășenia evidentă și decideai să deguști erai fermecat. O pâine moale, cu o consistență plină, bogată, zdravănă, cu suave adieri dulcege. Extrem de plăcută în textură, te încânta și mângâia deopotrivă. Ca un norișor pufos. Piureul abunda în textură cremoasă. Echilibrat, delicat și cu note subtil aromate. Împreună te purtau pe de o parte înspre frumoase amintiri de fericită copilărie cu drag de frigănele. Dar știau și a te ancora în modern prin asocieri și abordări noi.

Pentru mine răsfățul sublim a fost tarta de spanac. De ea mă „temeam” cel mai tare. Dar am descoperit o armonie cum rar poți întâlni. Îmi plăcea spanacul, dar nu îl iubeam. Îl agream. Ei, după ziua de ieri, am aflat că îl pot adora. În forme nebănuite.
Pe micile frunze verzi stăteau timide bobițe aurii de dressing cu miere. Parcă erau picuri de rouă ce poposește dimineața, pură, limpede, pe plante de tot felul, sub raze de soare abia mijite. Esența prospețimii absolute. În strângerea delicată a aluatului într-o nuanță înspre caramel, descopereai divin sos de spanac. Rezultatul unui mix între miere de coriandru, vanilie, oțet și, bineînțeles, spanac, adunase în el arome copleșitoare. Divin! Contrastele, dulce și acru se întâlniseră la mijloc pentru a genera desert dezmierdător. Ce te copleșește, culmea, prin simplitate și delicatețe. A fost, poate, cel mai tandru desert.

La Fragment, mâncarea din ingrediente locale e dusă la rang de artă. Poveste, copleșire vizuală, combinații fenomenale, savoare absolută. Cam asta primești. Vei fi desfătat pe deplin. După ce pleci vei purta cu tine, imprimată în toate simțurile, pregnantă, acaparatoare, experiența a ceea ce a fost un prânz sau o cină sub semnătura Fragment. O veți duce multă vreme. E marcantă în cel mai frumos mod cu putință. Dacă vă decideți să le treceți pragul, să vă lăsați pe mâna lor. Ascultați-le pe tot parcursul incursiunii gastronomice povestea, pasiunea, povețele și veți descoperi noi forme de delectare. Mâncarea se va dovedi bucurie de netăgăduit, apropierea de ea va fi absolută. Și da, acolo unde se poate, nu folosiți tacâmuri. E hrană atât de specială și cu așa personalitate că orice intermediere i-ar știrbi din farmec.