Friandise

Dulce cum se cuvine

06

IUNIE, 2019

venit, văzut… scris

Copilă fiind, mi se părea fascinantă ideea de a lucra într-o cofetărie. Nu spun patiserie pentru că în acele vremuri, înainte de ’89, erau o raritate. La acea vreme ideea în sine îmi părea asemeni unui vis devenit realitate, ca și cum aveai libertatea de a te afla într-un fel de tărâm al făgăduinței. În primul rând datorită aromelor: cine nu și-ar dori să fie înconjurat cât e ziulica de lungă de subtile adieri dulci, înmiresmate, parfumuri de tot felul ce înnebunesc papilele gustative astfel încât să devină fremătânde, ochii să tresalte a continuă mirare și gustul să se topească. De poftă. Apoi, mă impresiona explozia de culoare. Nu e puțin lucru să ai șansa să lucrezi într-un mediu atât de vibrant, plin de culori de tot felul, într-o gamă ofertantă, de la cele pastel, la unele mai intense. Nenumărate, atrăgătoare și ațâțătoare de simțuri. Ca o primăvară permanentă ce îți aduce instantaneu zâmbetul pe buze oricât de mohorâte ți-ar fi zilele. Dar, poate cea mai frumoasă parte a acestui tip de îndeletnicire, mi se părea aceea de a aduce bucurie pe chipurile atâtor copii, cuceriți instantaneu, cu ochii pironiți în vitrine, cugetând profund pentru a face poate cea mai grea alegere din universul lor: ce dulce să își aleagă. Iar dacă nici aceasta nu e treabă cu adevărat grea… Așa vedeam eu cofetăria, cu minte de copil iubitor de deserturi. Ca un tărâm magic în care totul era posibil dar, mai ales, permis.

  • Facebook
  • Twitter

Lume a dulciurilor aparte

Ei bine, pentru că tocmai ce a trecut întâi iunie și acușica se termină școala, iunie e un fel de lună a copiilor. De aceea m-am gândit că nu poate fi prilej mai bun pentru a povesti puțin despre un astfel de loc fascinant, tărâm al bucuriei și deopotrivă vis al copilăriei mele. Cofetăria Friandise, de pe Napoca 25 e spațiul de joacă al reviewului de astăzi.
Dulciurile sunt ca un fel de vinovată plăcere. Așa le văd eu: dorite de toată lumea, delectări culinare după care se tânjește, la propriu și care nu pot fi refuzate vreodată. Cum oare să poți spune pas răsfățului culinar? Au însă și partea lor de blamare. Căci multă lume le acuză de diverse rele: îngrașă, nu fac bine sănătății, te poți bucura de ele doar în cantități mici și destul de rar. Ca o recompensă ori atunci când vrei să îți faci un moft. La zile mari ori de sărbătoare. Cam aceasta e opinia generală și nu cred că exagerez în vreun fel. Așa încât, atunci când găsești o cofetărie ce îți oferă dulce desfătare dar cu ingrediente naturale, de multe ori de sezon, de la producători locali, atent selecționate, realizate artizanal, după rețete franțuzești, e musai să duci vorba mai departe. Căci da, există și această realitate: dulciurile pot fi făcute cu drag, cu mare preocupare pentru ideea de bun, sănătos, așa cum se cuvine și să rămână adevărată încântare a simțurilor.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

„Mari maestre în a scormoni tresăltări interioare, anume parcă gândite pentru acest rol, știau că nu pot da greș și că sunt câștigătoare în jocul ațâțător al poftelor imediat ce auzeau: „wow”, „ooooo”, „pfaaai”, „uite cum arată”. Și tu, victima, nu mai puteai pleca fără ele…”

Filă de poveste

După ce le treci pragul, însoțit de clinchet de clopoțel ce îți face simțită prezența, zici că intri într-o lume ca de basm, ruptă total de agitația marelui oraș. O căsuță mică de povești, în nuanțe pastel. Oază de bine. Din aceea ce te invită la popas, relaxare și ce dă frâu liber imaginației. Nu știi unde să privești mai repede: la vitrinele doldora cu dulciuri de tot felul, ce te îmbie care mai de care, prin forme și culori, în a le degusta sau la decorul ca de fericită copilărie. Deopotrivă e încântare și zâmbet autentic pe chip. Mobilier alb, ca de cameră de copil, scaune roz, față de masă verde fistic ori poate un mileu cu complex model, asemănător celor de când eram și noi copii. O măsuță pitică, o băncuță la fel, miniaturi potrivite prichindeilor, o mică bibliotecă și lucruri pentru ocupat timpul. Celor mici. Pe toate le găsești aici. Atmosfera este ca basm cu final fericit, univers cu drag de copii preocupați de bucuria jocului, dar care poartă însă și o notă boemă, ușor elegantă. Nu exagerat, ci acel echilibru potrivit cât să îl facă oarecum… poetic.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

Magia serviciilor cuceritoare

Te vor încânta serviciile. Fetele sunt tare drăguțe, amabile, răbdătoare, zâmbitoare. Îngăduitoare aș spune cu toate momentele de ezitare. Ori răzgândire a clienților pofticioși. Știu eu bine ce spun… Un fel de zâne a dulciurilor. Îți acordă timpul necesar pentru a te decide dar și atenția lor totală când e cazul. Îți descriu în detaliu orice produs, pornind de la ingrediente, modul în care a fost pregătit și chiar textură, consistență, la ce să te aștepți în materie de gust. La acest capitol experiențele mele cu Friandise au fost desăvârșite. Din acelea de ți-ai dori să ai parte mereu. Și ce te fac să revii.

  • Facebook
  • Twitter

Dulciuri cu drag de oameni. Și gust bun.

Dar cel mai important aspect la Friandise rămâne calitatea produselor. Da, și aspectul ori gustul tare bun. Însă calitatea e statutul lor aparte ce fac din acest loc o cofetărie altfel. Ingrediente naturale, de sezon, ciocolată belgiană, abordare artizanală a producției și rețete tradiționale franțuzești – cunoscute ca fiind desăvârșite, multă pricepere și imaginație. Cam aceasta le e cartea de vizită. Îmbietoare, așa-i?! Mousseuri făcute la rece, coloranți naturali, deloc pastă de migdale și zahăr. Toate acestea pentru că au un crez al lor, de la care nu se abat: acela de a furniza doar produse de calitate, de a nu accepta compromisuri, de a fi mereu în slujba gustului bun, dar, mai ales, sănătos.
Delectările sunt nenumărate. Doar știm deja prea bine că o cofetărie e un paradis al gusturilor. Și tentațiilor. Eu am încercat tarta cu fistic și căpșune de la producători locali, choux a la creme, minimousse cu ciocolată belgiană și cremă de fructe, minimousse de banane și kiwi pentru serbarea zilei copilei mele la școală – atunci mi s-a dovedit o dată în plus că serviciile Friandise sunt wow – pavlova, ciocolata cu fructe – minunată.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

În primul rând prăjiturile te atrag prin aspect. Stă în felul lor de a fi să cucerească într-o astfel de manieră. Apoi, te înrobesc prin gust. Mi-ar fi greu să detaliez acum trăirile generate de tot ce mi-a bucurat gustul la ei. De fapt, nu ar fi deloc greu. Doar că ar dura teribil de mult. Așa de complexe au fost.
Mă voi opri doar asupra desertului mousse. În cazul celui cu cremă de fructe, a fost dragoste la prima ocheadă. După degustare, înrobire. Mici cât o înghițitură, în niște nuanțe pastel, de primăvară mult dorită, de o cumințenie sfioasă, dar îndelung studiată, așteptau cuminți în vitrină. Doar să fie remarcate. Ceea ce întâmpla aproape instantaneu căci nu puteai rămâne indiferent. Mari maestre în a scormoni tresăltări interioare, anume parcă gândite pentru acest rol, știau că nu pot da greș și că sunt câștigătoare în jocul ațâțător al poftelor imediat ce auzeau: „wow”, „ooooo”, „pfaaai”, „uite cum arată”. Și tu, victima, nu mai puteai pleca fără ele…

  • Facebook
  • Twitter

Însă cum să ai șanse de izbândă în fața unui mousse, fie de ciocolată sau fructe?! E cam ca lupta cu morile de vânt. Dacă mai este alăturat și unei fine, mătăsoase și extrem de elegantă ciocolată belgiană, capitularea e totală. Un desert șarmant, delicios, extrem de dorit și savuros.
Cât despre aceste minuni… te cucerea delicatețea absolută a ciocolatei. Belgiană. Rafinată, subtilă în arome dar pătrunzătoare în gust, cum alta nu-i. Textura ușor crocantă genera mici pocnete la fiecare asalt asupra sa. Și explozie instantanee de plăcere. Alint suav de nemărginită finețe. Venea în perfectă completare vaporosul mousse, aerat, lejer, potolit în arome, ademenitor în prezență. Nimic altceva decât seducție culinară aparte. Simplu, echilibrat și pe deplin încântător.

  • Facebook
  • Twitter

Am avut norocul să descopăr aceste miniaturi aducătoare de bucurie. Iar ca ele, mai sunt nenumărate la Friandise. Mai mici sau mai mari. După puterea noastră sau dorința gustului. Știu a oferi nemărginit răsfăț. Și nu cer ceva înapoi. Asemeni unei delectări desăvârșite a simțurilor, sunt perfecte pentru momentele cu drag de noi. În care simțim nevoia de tratație aparte și să ne bucurăm asemeni unor copii. Sau să le arătăm celor iubiți cât de mult îi prețuim. Atât de mult că suntem dispuși să împărțim cu ei deliciu cum altul nu-i.

  • Facebook
  • Twitter

articole recente

Sunny Bistro and Lounge

Uneori duminicile pot fi dificile. Și nu pentru că ar contribui ele cu ceva la asta. Doar că graba, neatenția ori nepăsarea ta de cu o zi înainte pot face să fii luat neplăcut prin surprindere atunci când te trezești de bună dimineață cu o foame colosală și constați că nu ai de nici unele pentru a o potoli.

citește mai mult
Share This