LA PAS

Noi suntem cu adevărat caștigătorii

10

OCTOMBRIE, 2018

orașul vibrant

E toamnă! Una frumoasă, blândă, caldă, chiar nesperat de bună cu noi după o vară cam nelalocul ei, cu ifose, toane și comportament adolescentin. Acum, ca și o răsplată parcă, avem toamnă liniștită, așezată, cumpătată chiar, cu roade multe și bune, cu drag de noi, încântătoare privirii și mult mai pe sufletul nostru. Și exact în aceleași coordonate am simțit ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, sub titulatura Gustul ca patrimoniu – eveniment de premiere. Într-o miercuri, 10 de octombrie, oameni iubitori de tradiții, hrană bună, curată, corectă, preocupați de binele social, de promovarea produsului local ca și bază a unei alimentații sănătoase, cu drag de semenii lor, s-au adunat să-i premieze pe cei mai buni. Un eveniment ca o poartă spre trecut, emoții, amintiri, înspre bucate alese din copilărie, dar care nu s-a limitat doar la mâncare gustoasă. Nici pe departe. Cu complexitate și farmec aparte, a mers mult înspre cultura noastră ca și popor, înspre obiceiuri dar, în special, înspre suflet.

  • Facebook
  • Twitter

Ambasada – și ce nume mai potrivit de atât putea avea – loc de întâlnire a oamenilor faini după cum spun chiar ei, oameni pe care și-au propus să îi ajute „ca să mute munții din loc”, a fost gazdă primitoare în seara atât de așteptată. De cum intrai în spațiul desfășurării evenimentului și erai cucerit. Instantaneu și fără echivoc. Și nu doar de oamenii aceia zâmbitori, nerăbdători să spună și să asculte povești gastronomice, să își împărtășească rețetele, bucuroși, entuziasmați de tot ceea ce se întâmpla. Ci și de abundența bucatelor cu care gazdele ne așteptaseră, îmbietoare vizual, diverse, colorate, atât de frumos aranjate așteptând să facă deliciul celor prezenți. Plăcintă de dovleac, gomboți cu prune, dulceață de gutui cu lămâie și nucă, gogoși pe aburi, fitness cake cu dovleac, stafide și nuci, haioș, plăcintă cu mere ori cu mac. Acestea au fost câteva dintre încântările dulci. Recunosc: le-am încercat aproape pe toate. Dulceața de gutui cu miez de nucă aromat, trecut puțin prin căldură cuptorului și felii de lămâie a fost o adevărată savoare; mie mi-a amintit de momentele când în casele bunicilor erai servit cu dulceață și un pahar cu apă și știai că ai fost omenit cum se cuvine și cu ce era mai bun. Prăjitura cu dovleac într-o culoare perfectă de-ți venea să o mănânci din ochi, potrivit de dulce și dominată de parfumul inconfundabil al dovleacului a fost un deliciu. Gogoșile pe aburi m-au dus instantaneu cu gândul la Crăciunul sărbătorit în Moldova, sărbătoare pentru care se fac turte cu foi coapte pe sobă, nucă, lămâie, zahăr și sirop dulce. Gustul era identic. Peste tot se auzeau sunete de încântare la descoperirea unei arome, se vedea bucurie. Oamenii erau fericiți, senini, emoționați. Cultura, tradițiile, valorile, mâncarea au reușit să îi aducă împreună!

  • Facebook
  • Twitter

„… oameni pricepuți, entuziaști și cu preocupări frumoase și-au rupt din timpul lor, au împărtășit din experiența și acumulările personale pentru mai binele celorlalți.”

Din cele 17 rețete înscrise în concurs un juriu cu adevărat avizat a ales câștigătoarele și, surpriza de seamă a fost că în seara cu pricina invitați de vază au gătit felurile aflate pe podium: păturată pe crumpi, porumbei cu mere și merișoare, caș de gutui. Festin desăvârșit. Și ca la orice adunare în care se celebrează bucătăria tradițională nu putea lipsi o licoare bahică care să completeze mâncărurile prezente. Unde mai pui că făcea și mai facile conversațiile între participanți. Da, Funky Rose de la Petro Vaselo a fost responsabil cu înlesnirea socializării. Am testat păturată pe crumpi gătită nu fără emoții de chef Horia Simon și vă spun sincer că a fost fabuloasă. Din niște ingrediente simple, cu drag, pricepere și o rețetă “valoroasă” gustul a fost iar câștigător. Ca un bonus, aveți rețeta în articol căci poate vreți să o încercați.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

După degustare cei care au mai avut vreme să poposească au pornit o discuție sinceră, deschisă despre ceea ce putem face, despre cum putem contribui la punerea lucrurilor pe făgașul normal în ceea ce privește mâncarea. Cum putem descoperi ingrediente de calitate, cum le putem integra în rețete unice, altfel dar, mai ales, cum le putem da publicului larg. Un brainstorming binevenit în care oameni pricepuți, entuziaști și cu preocupări frumoase și-au rupt din timpul lor, au împărtășit din experiența și acumulările personale pentru mai binele celorlalți. Am înțeles atunci, a nu știu câta oară, că doar de noi depinde ca lucrurile să se schimbe, să se miște înspre pozitiv. A fost o seară cu adevărat magică.

  • Facebook
  • Twitter

Când am pornit spre Timișoara eram entuziasmați știind că vom găsi bine. Dar, ulterior, când am văzut că sufletul ne-a fost cucerit, am fost recunoscători. Și fericiți deopotrivă că încă mai sunt oameni ce depun eforturi, deloc puține ori mici, pentru a ne fi bine tuturor. Premierea rețetelor tradiționale din Banat nu a fost doar o fereastră deschisă spre tradițiile noastre, spre copilărie, amintiri frumoase, gusturi autentice ori savori bine păstrate din generație în generație. Ci și una către inimile noastre – căci da, am văzut oameni lăcrimând atunci când povesteau despre originea rețetei prezentate sau despre momentele în care se desfătau cu gustul ei; iar asta nu e puțin lucru. În plus față de toate acestea, a fost o privire spre viitor cu preocuparea permanentă de a găsi surse de hrană bună, curată, corectă, de a înțelege cât e de important să ne hrănim sănătos și cu drag de valori.

  • Facebook
  • Twitter

Concluziile le puteți trage singuri. Certă e importanța de a face parte din acest proiect, de a forma o comunitate activă. Haideți să ne implicăm așa cum știm mai bine, să fim alături de LA PAS/SLOW DOWN pe tot parcursul acestei fascinante călătorii, să ne canalizăm eforturile în a face lucrurile să se așeze altfel. Mai bine. Așa cum trebuie să fie!

Despre proiect

articole recente

Klausen Burger

Uneori se întâmplă ca ambianța unui loc în care ajung să îl facă memorabil; alteori serviciile sunt cele după care mă topesc; sau poate în anumite cazuri mâncarea e atât de specială încât alte mici neajunsuri sunt trecute cu vederea. Foarte rar am ocazia să îmi petrec timpul într-o locație ce le are pe toate. Iar asta nu e prea îmbucurător. Spre exemplu, nu țin minte să fi mâncat vreodată ceva cu adevărat memorabil în locul în care am ajuns pentru masa de prânz într-o luni.

citește mai mult

Rochelle Restaurant&Pub

Oricât de mult mi-ar plăcea Clujul și m-ar încânta socializarea în frumoasa urbe, duminica seara nu obișnuiesc să ies; o o stare de fapt ce s-a împământenit. Se mai întâmplă însă ca unele duminici să fie altfel. Adică încă de dimineață îmi tot dă târcoale dorința de a mânca „ceva bun”.

citește mai mult

Nuka Bistro

Cum vă place? Nu comedia cu același titlu scrisă de William Shakespeare. Încă nu am început să scriu despre cărți. Ci, busuiocul; acea minunată plantă condiment. Cum vă place? Eu îl ador; e nelipsit din casa mea, îl folosesc cam la orice, de multe ori cam abuzez de el. Sau cel puțin așa se întâmpla până acum câteva zile.

citește mai mult
Share This