L’Albero dei Sogni
Înghețată artizanală de vis
27
IUNIE, 2019
când aleg eu
Am descoperit un om cu adevărat pasionat de rodul muncii sale. Vorbește cu atâta drag și încântare despre ce face încât automat îți stârnește admirația. Dar și curiozitatea. De a afla cu cum stau lucrurile cu înghețata moleculară artizanală L’Albero dei Sogni.
Dacă stau bine să mă gândesc nu-i deloc surprinzător că se întâmple așa. Tocmai pentru că artizanii gustului sunt mânați de reală pasiune interioară în tot ceea ce fac. Un artizan, ce deține calități native, autentice, amestecă cu multă pasiune ingrediente proaspete, de calitate, dar, mai ales, va pune întotdeauna o parte din sufletul lui în fiecare produs. Iar rezultatul final se diferențiază de cele existente pe piață pentru ca a fost făcut cu pricepere autentică și extraordinară implicare.
Artizanal e mereu special
Înghețata artizanală despre care vorbim astăzi este cu adevărat aparte. Un pachet complet adus de chef Roxana Pârjol: ingrediente de cea mai bună calitate, spectacol ca de pură magie în obținerea ei – ce ține deopotrivă copiii și adulții cu sufletul la gură de nerăbdare, desenându-le pe chip reală mirare – și gust desăvârșit. Are o finețe ce te copleșește și subjugă instantaneu. Aduce reacții de uimire și încântare deopotrivă. Subtilă în atingerea molcomă e texturii însă extrem de versatilă și ofertantă în ceea ce privește aromele – vreo 75 la număr. Trebuie doar să alegi.
Reușește să păstreze aidoma, intact, nealterat în vreun fel, gustul ingredientelor folosite. E ca și cum te-ai bucura de frântură de natură pură. Căci așa se întâmplă când nu apar adaosuri inutile ce știrbesc din autenticitatea ingredientelor și le îmbracă în straie grele, ponosite, false. E sinceră, autentică, naturală. Poate fi personalizată conform dorințelor gustului fiecăruia: zmeură, căpșuni, kiwi, lămâie, cocos. Și câte și mai câte. Însă, cel mai important, nu conține chimicale, stabilizatori, coloranți sau conservanți.
„Mâncarea artizanală este pentru mine o formă de artă și nu de puține ori m-am trezit în fața unui astfel de produs analizându-l, admirându-l cu o tresăltare de bucurie interioară. De mulțumire, recunoștință. Ca și în acest caz.”
Nu doar pasiune, ci și multă muncă
E o înghețată sublimă, fără vreun fel de exagerare: artizanală, realizată cu pasiune de un om ce și-a căpătat deprinderile la școli de bucătărie din Italia, a participat la competiții culinare. Totul întru desăvârșirea pregătirii. Apoi s-a decis să își pună talentul și cunoștințele dobândite în slujbă gustului alegând un produs pe care toată lumea îl adoră. Știți oare pe cineva care să nu iubească înghețata? Iar dacă se întâmplă să fie naturală, din fructe și ingrediente de sezon, încântarea e și mai mare. Avem pachetul complet.
Ultima întâlnire cu L’arbero dei Sogni a avut loc chiar acum două zile în cadrul unui atelier organizat la Thermomix. Ne-au fost aduse spre delectare sorbet de kiwi și două sortimente de înghețată: lămâie cu ghimbir și lavandă cu afine.
Pregătirea înghețatei cu azot este un spectacol în sine. Din acela acaparator, de înaltă clasă și remarcabilă pricepere. Ni s-a dovedit și atunci. Copiii au fost instantaneu cuceriți. Totul devine învăluit într-un fum rece, contrastant cu căldurile de afară și aducător de bucurie pe chipul celor prezenți. Pe lângă impactul vizual, procesul în sine își pune amprenta și asupra texturii. Căci prin acest tip de răcire la o temperatură de -190 grade particulele de gheață ce se formează sunt de 700 ori mai fine decât în cazul produselor obișnuite. Iar acest lucru se resimte pe deplin în finețea, cremozitatea texturii. Ca de mângâietoare îmbrățișare.
Sorbetul de kiwi a fost mirific. Doar fructe verzi, ușor acrișoare și puțin zahăr. După preferințe însă, se poate pregăti și fără acest adaos. Verdele crud specific te îmbia să deguști, îți stârnea pofta și aducea nerăbdare. Numai să fi văzut fețele copilașilor, mai mici sau mai mari, care după un șir întreg de „wow”, acum așteptau rezultatul. Răcoritor, aromat, subtil în gust, era aidoma fructelor de kiwi; ca și cum te înfruptai direct din ele. Și după ce terminai de devorat porția – căci așa se întâmplă când întâlnești delicioase deserturi – simțurile rămâneau invadate, subjugate de-a dreptul de pe urma tratamentului primit. Date peste cap de un val de nebănuită plăcere, încercau să își revină. Doar că rămâneau multă vreme cu adierea gustului acela acrișor, dârz în prezență și pe deplin desfătător. Rar întâlnești așa senzații.
Cât despre înghețatele de lavandă și ghimbir… surprinzătoare. Savoare aparte și o cremozitate cu adevărat divină. Căci ele, spre deosebire de sorbet, au adăugate în compoziție lapte și frișcă. Dacă vreți să vedeți vreodată cum e posibil să vă răsfățați papilele cu cea mai fină înghețată, degustați-o pe aceasta. Vă va da peste cap tot ce credeați până atunci că poate însemna textură cu adevărat mângâietoare. Sortimentul cu lavandă te ademenea cu o nuanță lila pastelată, pictată cu îndemânare de prezența proaspetelor afine. Aromă subtilă, cumpătată, oarecum sfioasă, de o eleganță desăvârșită. Un fel de „divă” a înghețatelor. Te copleșește cu prezența, cucerește cu gustul și ți se întipărește în memorie. Ești fără de scăpare; căci nu o mai poți uita.
Arome cu adevărat desăvârșite
Favorita mea a fost însă cea cu lămâie și ghimbir. Da, chiar și pe mine m-a surprins. Oarecum sfioasă în aspect, de un alb cuminte, ea știa să transmită prin arome. Și gust intens. Dacă o judecai doar după straie ai fi zis că-i tare molcomă. Și te întrebai poate într-o doară ce știe să îți ofere. Dar, aparențele pot fi înșelătoare. Ca și în acest caz. Îți dădeai seama de asta după prima linguriță. Prospețimea, intensitatea, parfumul lămâii se combinaseră de minune cu tăria și caracterul oarecum exotic al ghimbirului pentru un rezultat „aprig”. De bun. Și cu siguranță altfel. Puțin pișcător, extrem de aromat, asemeni unei treziri la realitate. Intens, cu siguranță, dar fără a-și pierde din delicatețe. Gust din acela ce nu umblă cu jumătăți de măsură. El vrea totul. Să aducă încântare dar și să primească în schimb recunoaștere pentru cât de minunat este. Ceea ce s-a și întâmplat. Pentru mine a fost cea mai bună!
Mâncarea artizanală este o formă de artă și nu de puține ori m-am trezit în fața unui astfel de produs analizându-l, admirându-l cu o tresăltare de bucurie interioară. De mulțumire, recunoștință. Ca și în acest caz.
E vorba despre puterea oamenilor de a schimba lucrurile, de a le da conotații aparte, de a ne arăta surse de fericire pură în lucruri aparent simple, dar extrem de complexe în esență. Ceea ce știu sigur însă este că atunci când un produs apare etichetat ca fiind artizan înseamnă că un om, cu toată priceperea lui a fost „autorul”, că nu a folosit conservanți ori potențiatori de gust, ci doar ingrediente de cea mai bună calitate, s-a bazat pe metode tradiționale sau, dimpotrivă, inovative. Totul pentru a ne aduce un produs desăvârșit.
L’Albero dei Sogni își continuă frumoasa poveste pe la evenimente de tot felul unde încânta oameni, bucură gustul și clădește amintiri. De suflet. Așa cum doar gastronomia artizanală se pricepe să facă. E o magie de-a ei!
articole recente
Plăcintă cu spanac și trei tipuri de brânză
Nu știu plăcintă care să se facă mai ușor decât aceasta. La un concurs al eforturilor raportate la rezultatul măsurat în gust bun, câștigă detașat. E minunată. Potrivită atât pentru cei mici cât și pentru mai marii casei, pentru cei ce ar devora absolut orice fiind pofticioși din fire, cât și pentru simandicoșii gastronomiei. E varianta perfectă pentru cei ce iubesc trufandalele pe care cu atâta drag ni le aduce primăvara și vor să se bucure de tot ceea ce au să ne ofere. Și au din belșug!
YUME Coffee Victor Babeș
E prima dată când se întâmplă să scriu despre un loc chiar când mă aflu în incinta-i. Și e interesant din cale-afară. Căci împărtășești impresii, trăiri autentice de la fața locului.
Shaorma: între iubire și indiferență
Aceasta e o scriere doar pentru cei sinceri. Ce știu a-și recunoaște poftele și acționează sub imboldul lor. Sau, altfel spus, topicul e unul cu alergie. La ipocrizie. El dezbate răspicat, clar fără ocolișuri un subiect tabu: cât de mult iubim shaorma? După cum vedeți nici nu am mai pus problema dacă.
Pentru răsfăț culinar, tort de mere
V-am povestit, nu demult, cum mama ne pregătea tort de mere. Și cum el devenea dintr-un simplu desert – bun din cale-afară, e drept – dovada supremă de răsfăț. Și drag de noi. Deopotrivă era un fel de vestitor al sărbătorilor. Căci doar atunci ne bucuram de tot ceea ce avea să ne ofere.
Atelier de ornat turtă dulce
Febra sărbătorilor de iarnă deja ne-a cuprins. Se simte peste tot agitația specifică de parcă au intrat zilele în sac și timpul vrea să ne facă în ciudă cu trecerea mult prea rapidă; deopotrivă ne cuprinde o relaxare aparte și suntem copleșiți de bucuria din suflet pentru că urmează poate cea mai frumoasă perioadă din an. Răgaz, introspecție, tihnă. Pe toate le primim de vrem a le accepta.
Brutăria artizanală Grana
Am crescut cu pâine făcută în casă. Era nelipsită. Nu dintr-un moft, trend ori ceva similar. Ci din necesitate. La acea vreme nici prin cap nu-mi trecea că e vorba de pâine artizanală. Ori că i s-ar spune așa. Era firescul. Treptat a dispărut. Am devenit mai lipsiți de timp, poate.