Luna solai

Despre cum binele trebuie dat mai departe

24

MAI, 2018

conversații gastronomice

Recunoașterea publică a propriilor merite poate exista; sau nu. Uneori o putem aștepta la nesfârșit, dar ea să se încăpățâneze și să nu apară; alteori poate îmbrăca variațiuni efemere ce pot dispărea pe nevăzute, ca și cum nu au fost, asemeni unui foc de artificii. Cert e că atunci când există, formele-i de manifestare pot fi variate. Dar oare v-ați întrebat vreodată cum e atunci când recunoașterea îmbracă haine de gală, când e tipărită undeva în file de istorie, când e atât de marcantă încât doar gândul că această formă ar fi cu putință îți dă fiori? Cu siguranță răspunsul la întrebarea anterioară îl cunosc cu de-amănuntul și îl simt pe deplin cei de la Luna Solai care, în anul 2014, au devenit furnizori ai Casei Regale a României. Sau, altfel spus, datorită calității desăvârșite, Casa Regală a decis să consume și să promoveze uleiurile produse de către ei. Obținute prin presare la rece, într-o gamă variată și din ingrediente iubite de natură sunt prin definiție o alegere pentru un stil de viață sănătos și echilibrat. Și câți dintre noi nu ne dorim, într-o societate bazată pe consumerism, să găsim surse autentice de hrană, care să păstreze cât mai bine gustul și proprietățile nealterate ale naturii? Savoarea aceea de demult, care  pentru unii dintre noi stă acum pitită prin niște unghere ale memoriei, ușor prăfuită, atât de greu accesibilă, dar uite că nu chiar de negăsit în realitatea cotidiană. Asta dacă am avut norocul să o cunoaștem vreodată.

  • Facebook
  • Twitter

Atunci când vezi dincolo de preconcepții

Eu nu prea agream uleiurile; nu pentru că aș fi avut ceva personal cu ele. Dar nu le vedeam valoarea, rolul, nu prea îmi băteam capul cu subiectul. Un dram de nepăsare combinat cu puțină ignoranță și uite așa subiectul trecea pe lângă mine fără să genereze vreo reacție. Achiziția era făcută pe criterii eliminatorii și nicidecum în cunoștință de cauză; cum despre cel de măsline ce ajunge pe rafturile magazinelor noastre auzeam doar lucruri ce nu prea îi făceau cinste, mereu mergeam la sigur și salatele îmi erau asezonate cu un ulei de sâmburi de struguri. Nu prea mă puteai scoate din linia aceasta; la momentul respectiv nu aveam de ce. Dar ce schimbare avea să se producă în această privință. Ca în orice altă situație în care îți dai seama că pentru a evolua trebuie să manifești disponibilitate, să te deschizi și să vrei să înveți. Cât de multe lucruri urma să aflu, să descopăr cu bucurie, surprindere și încântare. Un subiect căruia nu i-am acordat vreodată importanța cuvenită m-a fascinat. M-a învățat să îi aflu beneficiile și astfel să îl apreciez la adevărata valoare. Doar printr-o invitație la o degustare de ulei, undeva nu prea departe de Cluj. Reticentă am fost; extrem de reticentă chiar. Dar mi-am învins pornirile inițiale și am acceptat. Iar acum când privesc înapoi, îmi dau seama ce bine am făcut.

„…o casă mică, cochetă, cu o verandă din lemn ce te îmbia la odihnă binemeritată, flori multe, colorate, vesele și zâmbitoare…”

Gazde desăvârșite, decor atemporal

O zi călduță de mai, cu un soare cam sfios, dar totuși prezent, cu niște nori mai îndărătnici pe alocuri plimbați de un vânticel șturlubatic, cu chef de joacă. Acestea au fost coordonatele vremii în sâmbăta în care mica fabrică de uleiuri și-a deschis larg porțile pentru primul eveniment de tip brunch, sub o titulatură care spune tot: Sâmbăta familiei la Luna Solai. Căci cu cine poți împărți cel mai bine momente de calitate, clipe de tihnă, frumos și răgaz dacă nu cu familia și prieteni dragi. A fost o întrunire cu o căldură veritabilă, curată, rurală în cel mai bun sens cu putință. Am fost primiți cu brațele deschise în propria lor casă, cu o bucurie și încântare nedisimulate, reușind să se întreacă pe sine în a ne pune pe masă cele mai alese bucate și în a fi gazdele perfecte.
Locul chiar părea a fi rupt din poveștile cu tâlc, astâmpăr și farmec: o casă mică, cochetă, cu o verandă din lemn ce te îmbia la odihnă binemeritată, flori multe, colorate, vesele și zâmbitoare, o livadă perfect îngrijită și care, deși tânără, începuse deja a-și arăta mulțumirea prin rod. Evenimentul, asemeni unui scenariu bine pus la punct a fost cu atât mai autentic prin prezența unei șezători la care au luat parte localnice îmbrăcate în straie populare. Totul te ducea cu gândul la zilele de sărbătoare de demult când lumea satului se aduna, cât era ziulica de lungă, cu mic, cu mare, să petreacă, povestească și să se bucure de viață.

 

  • Facebook
  • Twitter

 

Hrană făcută cu drag de oameni

Dar orice întrunire de vază nu poate fi completă fără aspectul gastronomic și delicii culinare ce ne fac mai deschiși, mai vorbăreți și mai prietenoși. Cum vizita era o incursiune în a cunoaște mai bine tainele uleiului și în a ne familiariza cu modalitățile variate prin care ne putem bucura de el, cu grijă, trudă și migală ne-au fost pregătite felurite bunătăți, dulci sau nu, toate având în compoziție uleiurile sau semințele folosite în obținerea lor: brioșe aperitiv cu legume, tartine cu pastă din semințe de dovleac și roșii, brioșe dulci, gogoși, dar și platouri cu brânzeturi, nuci, ceapă, roșii. Smoothie sănătos din pătrunjel, lămâie, miere, lăptișor de matcă, limonada și o socată divină ne puteau ostoi setea după truda atâtor degustări. Magazinul de prezentare mic, cochet, ca o băcănie, cu note tradiționale dar foarte bine ancorat în realitatea designului și amenajării contemporane s-a dovedit a fi raiul uleiurilor. Maniera de prezentare a produselor este extraordinară, de parcă te-ai afla în fața unor recipiente cu poțiuni magice: sticle elegante, mici sau, dimpotrivă, mai mărișoare, adaptate nevoii de consum a clienților, o etichetare rafinată, cu detalii viu colorate, atrăgătoare. Unele sticle conțin și plante aromatice ori condimente ceea ce le face și mai aspectuoase; doar ce le vezi și dorești musai să le iei acasă. Iar când știm că sunt și de o calitate superioară, pachetul este complet. Nici eu nu am putut rezista tentației. Există și cutii din lemn ce adăpostesc sticluțe mici ce pot fi făcute cadou; o părticică din esența Transilvaniei și a minunilor ei împachetată cu drag, pentru a fi dăruită. De altfel, prin magazin, putem zări și dovezile incontestabile ale calității amintite: premii obținute, recunoașteri la nivel internațional. Pot asemăna turul cu o incursiune într-o lume idilică în care fiecare element te îmbie, îți face cu ochiul pentru a fi luat de pe raft, examinat cu grijă și vădit interes pentru ca apoi, poate, să fie testat. Eu le-aș fi luat pe toate acasă!

Necunoscută poate fi magia uleiului

Așa cum am recunoscut deja, nu am avut vreodată o legătură aparte cu uleiurile; dimpotrivă, nu prea le-am înțeles, de folosit cu atât mai puțin, mereu alegând variante simple, sigure și extrem de liniare. Ei bine, din sâmbăta aceea povestea s-a schimbat; de parcă am descoperit o lume nouă, încântătoare și atât de ofertantă. Și sunt convinsă că încă mai am multe de aflat! Momentul ce a generat o cu totul altă perspectivă a fost cel a degustării efective a uleiurilor. Da, ați citit bine! Și eu am fost puțin sceptică la început dar mi-am spus că trebuie să încerc. Intrasem în horă, era de la sine înțeles că trebuia să joc după cum se cânta. Am testat uleiul de dovleac și pe cel de nucă. Așa, doar ulei suav picurat pe felii răbdătoare de pâine. Pe cât de simplu, pe atât de savuros! Aromă bogată, corpolentă, deplină, gust cuceritor. În cuvinte e greu să exprim senzațiile și poate de data aceasta ar trebui să mă dau puțin la o parte și să las faptele să vorbească. Copiii sunt niște critici extraordinari, sinceri, deschiși, fără teama ori presiunea socială de a spune ceea ce gândesc. A mea e și extrem de mofturoasă. Sâmbătă, prima dată la un eveniment de acest fel pentru ea, după ce încercase de vreo 5 ori să vadă cât de bine gătite sunt gogoșile, nu se putea opri din a mai cere câte o altă felie de pită cu ulei. La un moment dat în ambele-i mânuțe își găsise locul câte o feliuță din belșug stropită cu ulei, și ea ar mai fi luat și altele. A concluzionat ferm că e imperios necesar să mai trecem pe acolo că-i tare bine.
Multe nu mai pot spune, ar fi inutil. Experiența a fost una de suflet, ce mie mi-a adus bucurie, încântare și deopotrivă conștientizarea faptului că suntem, încă, extrem de norocoși pentru că avem așa daruri ale naturii de care să ne bucurăm și oameni minunați ce știu să le vadă, dar, mai ales, să le împartă cu alții. Căci binele trebuie dat mai departe…
Am plecat de acolo încărcați cu liniște, pace, tihnă, bine, gust, savoare, mai bogați sufletește și convinși de faptul că atunci când faci din pasiune ceea ce ți-a fost hărăzit nu poate ieși decât la superlativ.
Cu drag le vom trece pragul și altădată, dacă ne vor mai chema. Și poate atunci vom poposi mai îndelung pentru a nu rata iar clătitele. Acum ne-am cam grăbit și oricât de delicioasă era tentația, nu am mai putut zăbovi. Dar, cu siguranță au fost de poveste!

articole recente

Klausen Burger

Uneori se întâmplă ca ambianța unui loc în care ajung să îl facă memorabil; alteori serviciile sunt cele după care mă topesc; sau poate în anumite cazuri mâncarea e atât de specială încât alte mici neajunsuri sunt trecute cu vederea. Foarte rar am ocazia să îmi petrec timpul într-o locație ce le are pe toate. Iar asta nu e prea îmbucurător. Spre exemplu, nu țin minte să fi mâncat vreodată ceva cu adevărat memorabil în locul în care am ajuns pentru masa de prânz într-o luni.

citește mai mult

Rochelle Restaurant&Pub

Oricât de mult mi-ar plăcea Clujul și m-ar încânta socializarea în frumoasa urbe, duminica seara nu obișnuiesc să ies; o o stare de fapt ce s-a împământenit. Se mai întâmplă însă ca unele duminici să fie altfel. Adică încă de dimineață îmi tot dă târcoale dorința de a mânca „ceva bun”.

citește mai mult

Nuka Bistro

Cum vă place? Nu comedia cu același titlu scrisă de William Shakespeare. Încă nu am început să scriu despre cărți. Ci, busuiocul; acea minunată plantă condiment. Cum vă place? Eu îl ador; e nelipsit din casa mea, îl folosesc cam la orice, de multe ori cam abuzez de el. Sau cel puțin așa se întâmpla până acum câteva zile.

citește mai mult
Share This