Pentru răsfăț culinar, tort de mere

V-am povestit, nu demult, cum mama ne pregătea tort de mere. Și cum el devenea dintr-un simplu desert – bun din cale-afară, e drept – dovada supremă de răsfăț. Și drag de noi. Deopotrivă era un fel de vestitor al sărbătorilor. Căci doar atunci ne bucuram de tot ceea ce avea să ne ofere.

De ce e așa deliciu

Putem începe cu aroma neasemuită; trebuie s-o recunoaștem. De măr copt ce răpus de dogoarea cuptorului și-a lăsat textura dârză. A abandonat-o definitiv și s-a transformat întru totul în mieroasă moliciune. Ca o cremă fină, ușor caramelizată, îmbibată cu miros divin. Atât cât să îți mângâie simțurile și să îți aducă mulțumire. Plus zâmbet instantaneu căci ai parte de tratație aparte.
Apoi continuăm cu blatul pufos care cu nespusă mărinimie a acceptat să prindă în îmbrățișarea-i catifelată zemoasele mere. Primitor, într-o nuanță galben pai ce dă în vileag prezența ouălor de la găini de curte și în strat gros, e ca un nor în care lingurița se afundă fără a întimpina vreun pic de rezistență. Însiropat cât trebuie, oferă dumicate perfecte. Mici frânturi de desfătare.

Doar ce îți poposesc privirile asupra-i și gândul slobod, cu puterea-i magică, zboară la copilărie. La acasă.
De data aceasta am adus rețeta. Luată din caietul de rețete al mamei, adevărat catastif cu mare valoare, mai ales sufletească.

Rețeta unui minunat desert

Se curăță merele de coajă, vreo 7-8 la număr și se taie în patru părți. Egale după îndeletnicirea fiecăruia. Noroc că nu-i concurs de pricepere la porționat fructe. În prealabil le-am scos semințele și partea dură. Să nu ne încurce cumva în procesul înfruptării. Nu vrem nori negri pe cerul lui.

Se așează bucățile de mere într-o cratiță peste care se presară 7-8 linguri de zahăr și unt, cam 200 grame, răspândit de colo-colo. Așa dichisite, se dau la cuptor. Le lăsăm să cedeze treptat, sub dogoarea lui, până devin aproape altele; și coapte cam pe jumătate.  Zahărul dispare de parcă n-ar fi fost, prin alăturare cu untul totul capătă miros de caramelizare iar merele se înmoaie lăsând la o parte duritatea specifică. Acum au devenit docile; după ce au stat la cuptor cam 30 minute.
Le dăm răgaz de răcire atât timp cât e nevoie și ne ocupăm de pregătirea aluatului.

Care e unul simplu, de pandișpan. Albușurile de la 5 ouă se bat cu 5 linguri de zahăr. Dar nu așa ca ușoară mângâiere ci până nu-și mai știu de cap și recunosc și ce nu au făcut. Într-atât de mult se schimbă încât devin norișori pufoși. Din aceia în moliciunea cărora te-ai cufunda cu drag. Când s-a făcut spumă de stă băț se adaugă gălbenușurile, vanilia, coaja de lămâie și se încorporează 5 linguri de făină. Se amestecă înspre omogenizare. Vom avea un aluat puțin mai gros decât cel de clătite, dar aerat și cremos.
Se toarnă compoziția peste merele acum deja răcite. Și se trimite iarăși tava în căldura cuptorului. Ca în cazul pandișpanului puteți verifica dacă tortul e copt cu o scobitoare.
După ce v-a convins că e gata se răstoarnă pe un platou.

Acum merele coapte vor fi deasupra. Iar aspectul extrem de apetisant. Îl însiropăm atât cât trebuie – fie cu un sirop din zahăr și alte minunății frumos mirositoare, fie cu zeama de compot dacă vrem să ne fie mai ușor. Îl adăugăm jos, pe platou, de jur împrejur, iar el va ști cum să îl atragă pentru a deveni perfect îmbibat.
Dacă vreți veritabil răsfăț faceți frișcă și îmbrăcați-l cu totul în ea. Apoi radeți niște ciocolată deasupra. Ce nebunie a gustului: mere, blat bine însiropat și frișcă. Sau puteți alege doar puțină, pentru decor, pe fiecare felie adăugând și praf de scorțișoară. Dacă vă place mai mult optați pentru niscavai înghețată ori sos de vanilie… Nemaipomenit de bun!

Atunci când ajungi să pregătești rețete ce odinioară era gândite ca specială tratație pentru tine, copil fiind, înseamnă ca ai crescut. Suficient de mult cât să devii adultul ce oferă la rându-i gust aparte. Așa cum e tortul de mere…