Physalis

Cuceritor nu doar prin aspect

21

NOIEMBRIE, 2018

conversații gastronomice

Ne-am cunoscut prima oară într-un restaurant. Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri, deși au trecut mai bine de 4 ani de atunci. Aproape 5. Așa impact a avut. Îți atrăgea imediat atenția, căci avea o înfățișare extrem de plăcută, altfel decât ceea ce întâlnisem până atunci.

  • Facebook
  • Twitter

Niște straie ca de gală, dichisite, frumoase îl scoteau din anonimat. Mă duceau instantaneu cu gândul la hârtia lampioanelor: acea textură ușor creponată, „bățoasă”. Nu lăsa prea multe la vedere; dar cine avea curajul să treacă de bariera impusă de înveliș, putea descoperi o prezență delicată, cu un aspect lucios, portocaliu intens, nu mai mare decât o roșie cherry puțin mai plinuță. Recunosc, n-am știut cum să îl abordez și l-am dat la o parte, concentrându-mă doar asupra desertului pe care îl însoțise. Da, aceasta a fost prima mea întâlnire cu fructul physalis: timidă, stingheră, plină de întrebări. Ce-o fi? Se mănâncă sau e doar pentru decor?

  • Facebook
  • Twitter

„Are o prezentare extrem de oacheșă: un înveliș ca din hârtie creponată ce înconjoară fructul asemeni unui lampadar.”

În prezent lucrurile s-au schimbat căci am ales să descopăr cât mai multe despre el. Așa a ajuns o alegere destul de frecventă de la raionul de fructe. „Cătină incașă”, „lampadar chinezesc”, „cireșe de pământ” sunt alte denumiri sub care se discută despre acest fruct, cu origini în America de Sud. Circulă zvonul că ar fi fost una din puținele specii ce se cultivau în vremuri străvechi în grădinile regelui din cetatea Machu Picchu. A nu se confunda cu specia care crește în mod natural pe la noi dar care, din păcate, nu poate fi consumată. Așa că luați-l din magazine.

  • Facebook
  • Twitter

Are o prezentare extrem de oacheșă: un înveliș ca din hârtie creponată ce înconjoară fructul asemeni unui lampadar și care trebuie înlăturat căci nu se consumă. Odată dat la o parte descoperim un fruct lucios, cu o textură ușor cerată ce se menține și după ce e spălat. Gustul dulce-acrișor – comparat uneori cu agrișele – în culoarea cătinei, aroma nu foarte puternică, toate îl fac echilibrat. Poate fi consumat în stare proaspătă, ca atare, în salate de fructe sau legume, smoothie, ca și decor pentru unele preparate. Conservat este însă la fel de surprinzător: compoturi, dulceață, jeleuri, marmeladă, gem. Preparat în sosuri, chiar și supe, înghețată. O altă variantă este să îl lăsați să se usuce și îl puteți folosi la ceaiuri ori adăugat în cerealele pe care le mâncați dimineața. Îl găsiți ambalat în caserole și nu necesită condiții speciale de păstrare. Culoarea portocaliu intens vă arată că e copt și numai bun de mâncat.

  • Facebook
  • Twitter

Deși noi discutăm mai ales din perspectivă gastronomică, studiile au arătat și o serie de beneficii asupra organismului. Pe care doar le vom aminti pe scurt. Physalis aduce un aport mare de vitamina C, dar și vitamina A, B, calciu, fier, fosfor, nutrienți, polizaharide. Conținutul de vitamina P îi dă caracterul antiviral, antiinflamator și antioxidant. Previne îmbătrânirea celulelor, menține sănătatea pielii, întărește sistemul imunitar, are un efect tonic și revigorant ajutând în perioadele de stres și oboseală. Mai sunt și alte proprietăți, dar detalii în plus ar depăși aria discuțiilor noastre.
Acum nu mai fug de el. Dimpotrivă, îl caut prin magazine sau mă rog să am norocul să fie „cireașa de pe tort” a deserturilor mâncate cu diverse ocazii. Dacă știam de la început toate detaliile pe care le cunosc acum, poate prima noastră întâlnire ar fi fost altfel!

 

articole recente

Mango

Tot discutăm noi de ceva vreme despre cum fericirea stă în lucruri simple și ne poate fi atât de la îndemână. Doar să știm noi să o „vedem”. Mai în glumă, mai în serios, ne începem săptămână cu cel supranumit „fructul fericirii”, nimeni altul decât mango.

citește mai mult

House of Aroma

Fascinația mea pentru Maroc, Turcia, Cipru și alte țări similare pornește, mai ales, de la gastronomie.De fapt, cam la ea se rezumă. Sunt absolut topită după tot ceea ce le este specific, fie că vorbim de gustări, supe, feluri principale, deserturi, condimente. Și maniera în care sunt prezentate e cuceritoare. Sau cel puțin pe mine m-a cucerit. Ideea de a mânca este precum un ritual.

citește mai mult
Share This