Plăcintă cu spanac și trei tipuri de brânză
Mănâncă local și sezonal
22
MARTIE, 2020
conversații gastronomice
Nu știu plăcintă care să se facă mai ușor decât aceasta. La un concurs al eforturilor raportate la rezultatul măsurat în gust bun, câștigă detașat. E minunată. Potrivită atât pentru cei mici cât și pentru mai marii casei, pentru cei ce ar devora absolut orice fiind pofticioși din fire, cât și pentru simandicoșii gastronomiei. E varianta perfectă pentru cei ce iubesc trufandalele pe care cu atâta drag ni le aduce primăvara și vor să se bucure de tot ceea ce au să ne ofere. Și chiar au din belșug!
Să știți că nu e doar o simplă plăcintă. E cu mult mai mult de atât! Poate fi servită ca și gustare, ori fel principal, cină și, de ce nu, mic dejun. Tuturor provocărilor le poate face față. E teribil de sățioasă căci cele trei tipuri de brânză în combinație cu spanacul fac treabă bună și alungă foamea oricât de mare ar fi. Ieri am ales telemea de vacă, de bivoliță, brânză proaspătă de vaci și vreo trei linguri zdravene cu smântână. Partea cea mai frumoasă e că puteți pune orice brânză care știți că vă încântă gustul. Așa rezultatul va fi și mai abitir pe placul vostru.
„Când puneți felia de plăcintă pe farfurie, îndestulătoare la porție, presărați pentru absolută desfătare stropi de ulei de cea mai bună calitate și încă puțin rozmarin. De aici încolo, înfruptarea va fi greu de stăvilit. ”
Cele necesare vi le înșirui acum:
– 500 g spanac proaspăt curățat și spălat (dacă preferați la cutie, una în varianta mare, vă e suficientă)
– foi de plăcintă – 9 la număr dacă vreți exactă precizare
– trei tipuri de brânză care să nu depășească 500g, împreună. Acum depinde ce preferați să domine: spanacul ori brânza. Sau poate doriți echilibru. Eu am folosit telemea de bivoliță, de vacă, brânză dulce de vaci, în cea mai puțină cantitate. Dar combinațiile sunt nenumărate.
– 3 linguri zdravene cu smântână
– 2-3 ouă
– rozmarin
– unt pentru uns tava ce va merge în cuptor și de pus între foi
– ulei presat la rece, de care iubiți mai mult
– puțin piper
Și acum să trecem la treabă!
Spanacul bine spălat și scurs de apă ajunge într-o tigaie de teflon pentru a se înmuia și a-și pierde din alura înfoiată de frunză verde, proaspătă și pe deplin semeață. După ce l-ați domolit și l-ați adus în textura celui de la cutie, lăsați-l deoparte. Să-și recapete liniștea.
Amestecați brânzeturile fără a le fărâmița foarte tare. E indicat să mai rămână câțiva bulgărași intacți căci atunci când îi descoperi în felia de plăcintă îți bucură nespus gustul. Explozie de senzații culinare! Adăugați ouăle, lingurile cu smântână și omogenizați bine. Merge și puțin piper. Iar sare, depinde mult de tipul de brânză folosit. Dacă e o telemea mai sărată, nu e indicat. Peste spanacul călit puțin mai devreme adăugați amestecul de brânză și învârtiți-le până își uită mințile. Dar să nu-și piardă totuși textura specifică.
Vasul termic pe care îl veți trimite în chinul cuptorului – ideal în formă rotundă – ungeți-l cu unt. Luați trei foi de plăcintă, adăugați ici-colo fâșii subțiri de unt. Peste ele mai puneți alte trei surate ce vor avea parte de același tratament și încheiați cu ultimele trei. Foi, unt, foi, unt, foi.
Îmbrăcați vasul termic cu cele 9 foi de plăcintă. Turnați în îmbrățișarea lor amestecul de spanac, ouă, brânzeturi. Acoperiți apoi trăgând foile înspre centru, ca să închideți totul într-o cuprindere desăvârșită. Plăcinta așa dichisită și umplutura temeinic acoperită, mai primește niște unt. Nu mult. La final, exact înainte de a intra în cuptor, stropiți cu puțin ulei și adăugați rozmarin.
În dogoarea focului nu va sta mai mult de 30 minute. Vor fi suficiente pentru o perfectă rumenire și o pătrundere așa cum se cuvine a ingredientelor. Ce mirosuri vor cuprinde întreaga casă! Ispititoare. Reușesc cumva brânzeturile și spanacul să se contopească nespus de frumos. Ademenesc și subjugă bietul pofticios. Iar rozmarinul cotropește simțul olfactiv. În timpul coacerii foile pocnesc ușor de la chinul prin care trec iar el își eliberează și mai abitir aromele.
Odată fiind gata, cât se răcește, pregătiți salata ce merge ideal combinată cu așa plăcintă delicioasă: castraveți tăiați pe din două și feliați, măsline fără sâmburi, tot pe din două împărțite, oregano și puțin oțet balsamic. După gust. Că tot e sezonul, nu vă zgârciți și aruncați și niște ridichi.
Când puneți felia de plăcintă pe farfurie, îndestulătoare la porție, presărați pentru absolută desfătare stropi de ulei de cea mai bună calitate și încă puțin rozmarin. De aici încolo, înfruptarea va fi greu de stăvilit.
Să nu uităm să ne bucurăm gustul mâncând local și sezonal!
articole recente
YUME Coffee Victor Babeș
E prima dată când se întâmplă să scriu despre un loc chiar când mă aflu în incinta-i. Și e interesant din cale-afară. Căci împărtășești impresii, trăiri autentice de la fața locului.
Shaorma: între iubire și indiferență
Aceasta e o scriere doar pentru cei sinceri. Ce știu a-și recunoaște poftele și acționează sub imboldul lor. Sau, altfel spus, topicul e unul cu alergie. La ipocrizie. El dezbate răspicat, clar fără ocolișuri un subiect tabu: cât de mult iubim shaorma? După cum vedeți nici nu am mai pus problema dacă.
Pentru răsfăț culinar, tort de mere
V-am povestit, nu demult, cum mama ne pregătea tort de mere. Și cum el devenea dintr-un simplu desert – bun din cale-afară, e drept – dovada supremă de răsfăț. Și drag de noi. Deopotrivă era un fel de vestitor al sărbătorilor. Căci doar atunci ne bucuram de tot ceea ce avea să ne ofere.
Atelier de ornat turtă dulce
Febra sărbătorilor de iarnă deja ne-a cuprins. Se simte peste tot agitația specifică de parcă au intrat zilele în sac și timpul vrea să ne facă în ciudă cu trecerea mult prea rapidă; deopotrivă ne cuprinde o relaxare aparte și suntem copleșiți de bucuria din suflet pentru că urmează poate cea mai frumoasă perioadă din an. Răgaz, introspecție, tihnă. Pe toate le primim de vrem a le accepta.
Brutăria artizanală Grana
Am crescut cu pâine făcută în casă. Era nelipsită. Nu dintr-un moft, trend ori ceva similar. Ci din necesitate. La acea vreme nici prin cap nu-mi trecea că e vorba de pâine artizanală. Ori că i s-ar spune așa. Era firescul. Treptat a dispărut. Am devenit mai lipsiți de timp, poate.
Un dulce de la Vlad Mureșan
Deserturile, această reală nebunie a gustului și plăcere a simțurilor, trebuie să spună poveste ori să transmită gust? Să fie formă sau fond? Să ne acapareze vizual ori să genereze dependență în urma degustării? Ideal, câte puțin din toate.