ROD

Gastronomie între tradiție și modern

01

IULIE, 2019

venit, văzut… scris

Nu știu alții cum sunt dar eu merg la Rod atunci când vreau să mănânc bine, să fiu surprinsă vizual, asaltată de combinații aparte ca rezultat al imaginației și priceperii gastronomice. Aș putea spune că am o relație specială cu ei, cultivată în timp, așa, ca la foc mic, pe parcursul ultimilor 2 ani. Acum e așezată, statornică și asumată. E unul dintre locurile mele favorite în care merg adesea și unde îmi e tare greu să mă hotărăsc ce vreau să comand pentru că multe sunt așa tentante.

  • Facebook
  • Twitter

Cum un meniu poate fi cu adevărat aparte

Pentru mine Rod e un mix reușit între Tradiție – prin prisma unor ingrediente folosite, Autentic – îmbinarea acestora în manieră surprinzătoare și Modernul zilelor în care trăim – reinterpretări aducătoare de senzații culinare ce nu le găsești neapărat la tot pasul. E unul din restaurantele în care produsele locale diverse sunt la loc de cinste, de altfel fiindu-le recunoscut acest efort prin recomandarea slow food: pește ecologic de la păstrăvărie Bologa, lactate de la Torockoi, cârnați virsli, Mangaliță, jumări, urdă, spanac, sparanghel, leurdă, sucuri de casă. Bunătăți din acelea precum odinioară ce au îmbrăcat straie aparte, ducând la preparate cu adevărat altfel. Deopotrivă însă veți întâlni elemente de bucătărie modernă, internațională dar și metode de gătit, le-am putea spune, cu ștaif: coquelet sous vide – testat, foarte bun, vită Angus, cartofi mov, sosuri de tot felul ori creme de patiserie. Multe cu denumiri ce poate îți împleticesc limba dar sigur îți deschid drumul către trăiri culinare speciale. Rod e un liant între lumea veche, bună și cea contemporană; ceva ca odinioară împletit cu prezentul. Pofta îți poate fi stârnită deopotrivă de o ciorbă de leurdă cu zdrențe și jumări, dar și de ravioli cu urdă și spanac ori de un piept de rață sous vide. Meniurile oglindesc principiul sezonalității hranei și aștepți fiecare schimbare a lor cu mare nerăbdare. Te poți desfăta cu gustări, supe creme ori ciorbă, salate, paste și orez, feluri principale variate, pizza, deserturi și o gamă extrem de ofertantă de băuturi.

  • Facebook
  • Twitter

„Pofta îți poate fi stârnită deopotrivă de o ciorbă de leurdă cu zdrențe și jumări, dar și de ravioli cu urdă și spanac ori de un piept de rață sous vide.”

Când un aspect evoluează, e lăudabil

Anul trecut când scriam reviewul referitor la business lunchul pe care îl puteți servi la Rod, remarcam o oarecare scădere a calității serviciilor. Referirea era strict la timpul destul de mare de așteptare. Așa se întâmpla atunci. Ei, bine, la capitolul acesta s-a produs o schimbare. În bine. Serviciile au devenit prompte, amabilitatea a rămas o constantă. La fel și disponibilitatea de a oferi detaliile solicitate legate de meniu, ingrediente ori posibile alegeri. Nimic forțat, ci o apropiere naturală ca și zâmbetul sincer. Îți dă o stare de bine; ești primit cum se cuvine și cineva se ocupă cu drag de tine. Atenți la solicitările tale, zâmbitori, politicoși; uneori chiar șugubăți, dar cu respectul cuvenit; ceea ce este fantastic de bine.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

Te simți bine, așa că revii

Ambianța e aceeași din ultimii doi ani, cu un interior ce mie îmi place teribil. Un amestec de nuanțe, texturi, detalii ce îi dau un farmec și o eleganță aparte. Nu neapărat din aceea extrem de sofisticată ori greu de dus, ci una abordabilă. Atrăgătoare, cochetă, dar nu dificilă. Mult lemn, design simplu dar fermecător. Deschidere largă, ferestre mari aducătoare de lumină naturală din belșug, prăvălie doldora cu bunătăți de tot felul. Deopotrivă un cuptor pentru pizza – eu sunt de părere că aici se mănâncă una dintre cele mai bune pizza din Cluj, dacă nu cumva poate cea mai bună. Terasa este spațioasă, reconfortantă, te ajută să te detașezi de tumultul cotidian. Abundă în verde – din păcate, nu doar natural, căci răsar ici colo și plante artificiale ce strică puțin ideea de rafinament. Barul a fost extins și pe terasă ceea ce nu poate fi decât un plus; și ca aspect cu o încadrare potrivită în designul spațiului, dar și ca opțiune viabilă pentru clienții care doar vor să se delecteze cu una din multele băuturi pe care Rod le oferă. Le ador vesela – fie că vorbim de farfurii, boluri, platouri, dar și suporturile din hârtie pentru servit pe care găsești informații despre hrana bazată pe principiul sezonalității, detaliile de aspect ale meniului al cărui cotor este un băț prins cu sfoară. Autentic, aparte, cu note surprinzătoare. Da, îmi e bine la ei pentru că știu să facă să îți fie plăcută șederea.

  • Facebook
  • Twitter

Cea mai recentă experiență culinară

Când am fost ultima oară, tot să fi trecut vreo trei zile de atunci, am găsit un meniu schimbat cam cu o lună și jumătate în urmă. În traducere asta însemna multe tentații pentru mine, alegere extrem de dificilă. Am tot oscilat vreo 15 minute, fără exagerare. Mi-au atras atenția cartofii mov, fondanți și i-am comandat. Veneau alături de o porție mai mult decât generoasă de piept de pui sous-vide, cu susan și sos de usturoi. De altfel, așa sunt preparatele la Rod: îndestulătoare. Farfuria arăta tare interesant: dichisită, dar nu neapărat pompoasă. Gustul: tare bun. Cartofii mov, tăiați în felii destul de zdravene, încă păstrându-și coaja, te bucurau cu a lor dulceață specifică și aromă subtilă de nucă. Bine pregătiți, știau cu finețea lor a echilibra textura și neutrul pieptului de pui, potrivit de făcut, pentru ca sosul de usturoi, mătăsos în consistență, potolit în tărie, să dea savoarea așteptată. Mergeau de minune împreună, se completau ca într-o simfonie a gusturilor pentru un rezultat sățios, ofertant întru percepție culinară. Aduceau stare de bine papilelor gustative.

  • Facebook
  • Twitter

Au apărut în peisaj și niște coaste cu dulceață de ardei iute și cartofi copți. Nu, nu erau pentru mine. Eu abia mi-am putut duce lupta cu preparatul meu. Bine făcute, fragede, condimentate, apetisante din cale-afara și pline de savoarea aceea specifică. Dar cartofii… o minunăție! Rumeni, cu o coajă ce pocnea puțintel la fiece îmbucătură, interior potrivit de moale și senzație pregnantă de copt. De-i întingeai nițel prin sosul de usturoi, bucățică de rai simțeai pe cerul gurii.

  • Facebook
  • Twitter

Desert bun, dar la câțiva pași de „wow”

În privința desertului Rod a fost mereu aparte. Prin denumiri dar și combinații. Nu cred că am găsit vreodată un desert tipic. Ceea ce mi se pare lăudabil. De fiecare dată îmi comand desert și din curiozitate. Și îl aștept cu sufletul la gură pentru tot ceea ce înseamnă prezentare. Fructul oprit, mărgăritar, patimă, curcubeu pe cerul gurii, lămâiță, gânduri ascunse, misterul lagunei roz, ar fi câteva dintre ele. Tot ce am încercat până acum arăta ca ieșit din tipar, îmbrăcând forme la care nici nu te-ai fi gândit, pline de rafinament. În privința gustului însă, a lipsit uneori acel ceva care să mă facă să spun „wow”. Sau care să îl ducă în categoria deserturilor memorabile. Sau desăvârșit. Bune, dar nu neapărat incredibile. Aspectul e cel ce câștigă mereu și ți se întipărește în amintiri.

  • Facebook
  • Twitter

Macaron cu cremă de prosecco, gel de fructul pasiunii, spumă de soc; detaliul cu care am încheiat cina cu adevărat bună de acum câteva zile. Mi-am descoperit nu de multă vreme pasiunea pentru soc: mireasma-i încântătoare, nota plină de prospețime și totuși într-un fel dulceagă, sunt inegalabile. Astfel încât ideea spumei de soc într-un desert mi s-a părut mirifică. Iz ușor tradițional nuanțat de o prezență exotică: fructul pasiunii. Exact ce vă povesteam că știe Rod să îmbine întru diversitate. De data aceasta chiar putea fi desertul perfect. Promitea: lejer, delicat, fin, numai bun într-o zi toridă. Dar macaron-ul s-a dovedit a fi mult prea dulce. Exagerat. Atât de dulce că parcă anula orice alte percepții. Era dominator, acaparator fără drept de apel. Restul elementelor au fost fenomenale: spuma de soc extrem de aerată, suavă, cu adieri parfumate. Fenomenală. Și gelul de fructul pasiunii cu nimic mai prejos: într-o nuanță oacheșa, de soare ce aproape stă să apună, răcoritor, cu o textură minunat de fină destul de aprig în arome. Dar în sensul bun. Ele au fost „wow”. Doar că mult prea dulcele le-a copleșit nelăsându-le loc pentru a se pune în valoare.

  • Facebook
  • Twitter

Experiență aparte

Atunci când un restaurant își menține calitatea sau, și mai bine, evoluează în varii privințe, e de apreciat. Ba chiar lăudabil. Închei cu ceea ce spuneam și anul trecut: Rod este promisiunea unui loc ce se vrea, cel puțin gastronomic, o retragere din cotidianul tumultuos, acaparator, consumator de resurse de tot felul și o deschidere către bun, curat, așezat, aparte. Găsești influențe din binele de odinioară când se gătea cu mare drag, simplitate, suflet din belșug și surprinzătorul vremurilor pe care le trăim. Nu e puțin lucru să afli meniu altfel, ofertă variată, reinterpretări, prezentări aparte, ingrediente alese cu grijă de la producători locali pentru hrană care are și origini sănătoase, nu doar savoare autentică. Așadar, motivele sunt suficiente pentru a vă desfăta cu o experiență culinară la Rod.

articole recente

Brewtiful

Am așteptat ceva vreme până să scriu despre Brewtiful. Și nu pentru că aș fi avut dubii în ceea ce privește cafeaua lor de specialitate. E printre cele mai bune din Cluj. Chiar în top trei al preferințelor personale ce a fost dat tumultuos peste cap odată cu apariția lor. Sunt talentați și pasionați.

citește mai mult

Columba

Scrierea aceasta stă sub semnul preaplinului unui borcan cu dulceață. Nu mai e plin ochi că mă tot înfrupt din el. Pe măsură ce cuvintele apar înșiruite pe albul ecranului se împuținează și coacăzele îmbrățișate cu tandrețe de mieros sirop.

citește mai mult

L’Albero dei Sogni

Am descoperit un om cu adevărat pasionat de rodul muncii sale. Vorbește cu atâta drag și încântare despre ce face încât automat îți stârnește admirația. Dar și curiozitatea. De a afla cu cum stau lucrurile cu înghețata moleculară artizanală L’Albero dei Sogni.

citește mai mult
Share This