Syndicate Bar

Mereu am fost fascinată de hoteluri. De idee în sine, de tot ceea ce reprezintă și aduce conceptul. Pe cât de mult detestă unele persoane gândul unei astfel de incursiuni – căci, da, se poate și așa – pe atât de mult mă atrage pe mine. E ca un miraj. Dacă aș putea, aș locui la hotel. Fără nici cea mai mică urmă de îndoială.
Dar nu din această pricină am decis că e cazul să merg la Syndicate Bar în cadrul DoubleTree by Hilton Hotel Cluj – City Plaza. Sunt în căutarea celui mai bun business lunch din oraș. Dacă voi găsi mai multe, cu atât mai bine. Și uite așa am dezvăluit principalul motiv al prezenței mele acolo. Este vital ca atunci când te afli în postura de a merge la masa de prânz însoțit de parteneri de afaceri, să știi că ai făcut cea mai bună alegere. Mai ales că sunt multe aspecte în joc și totul trebuie să fie „ca la carte”: locație plăcută, servicii ireproșabile, mâncare gustoasă, prezentare deosebită. Să încânți și să fii încântat. E ca un fel de carte de vizită a ta. Bine, oarecum indirect. Nu spun că e musai să alegi ceea ce se găsește sub titulatura business lunch, dar dacă așa au fost gândite, să vedem ce au de oferit.
Locația a intrat și mai mult în atenția publicului larg de câteva luni încoace odată cu promovarea unei seri special pentru doamne inspirată de un serial atât de cunoscut Sex and the City. Și asta m-a făcut curioasă, recunosc. Mai mult, Syndicate Bar își promovează mult conceptul de business lunch. Devenise imperios necesar să văd ce au de spus la capitolul acesta. Era ca o invitație deschisă. Adăugând cele 4 stele din clasificarea hotelului, zic că am avut suficiente motive.

Cum ni se prezintă?

Amplasarea e la subsol iar accesul se face din zona de recepție a hotelului. Cel puțin așa s-a întâmplat atunci. Lumina naturală lipsește cu desăvârșire; nici semnalul rețelei mobile nu abundă în putere. Per ansamblu e o atmosferă destul de întunecată, puțin copleșitoare, în care domina tonurile de maro și galben. Poate de aceea personal nu l-aș vedea ca fiind mediul ideal pentru o întâlnire de afaceri. Locația în sine e chic, cu o eleganță aparte ce aduce aminte de anii ‘20-’30. Perfectă pentru un bar. te duce cu ideea la un scenariu de film de prin acea perioadă. Intim, cochet, classy dacă e să rezumăm în doar trei cuvinte. Tablouri pe pereți, câteva oglinzi, scaune gri, canapele maro-roșietice, mese mici, rotunde. Dacă acestea nu vă inspiră, puteți opta pentru o zonă de bar, din marmură, de un galben clocotitor ca de lavă. Acolo puteți servi prânzul într-o manieră comodă.

Ademeniri culinare de inspirație internațională

Serviciile sunt bune, prompte, deloc rigide. Și cu respectul cuvenit. Atunci când soliciți ți se explică pe îndelete, cu amabilitate, detaliat și în deplină cunoștință de cauză tot ceea ce vrei să afli legat de felurile din care te poți înfrupta: ingrediente, cum sunt făcute, la ce să te aștepți în materie de prezentare. Am aruncat un ochi și pe meniu căci nu am rezistat tentației. Interesante opțiuni, pe care nu le găsești la tot pasul, variate, elegante chiar, rezultatul unor combinații aparte cu ingrediente speciale: trufe, fructe de mare, șofran. Și asta doar pentru a aminti câteva. Găsiți supe, ciorbe, salate, feluri principale cu carne, pește sau fructe de mare, preparate vegetariene, paste făcute în casă, risotto, aperitive și deserturi fine.
Iar prețurile reflectă cu desăvârșire toate aceste detalii. Sunt destul de mari.
Meniul acelei zile consta în ciorbă de pui a la grec, papardele bolognese și ștrudel cu mere. Pentru varianta completă plăteai 34 Ron, iar pentru oricare două feluri 25 Ron. La acestea am adăugat câte o limonadă și o ciocolată caldă.

Va fi gustul pe măsura așteptărilor?

Mâncarea nu a excelat prin ceva. Poate pentru că bucătăria e amplasată în afara barului când ne-au fost aduse, pastele nu erau prea calde. Sau poate că nu fusese suficient încălzită farfuria înainte de a fi servite. Cert e că așa, abia dezmorțite, nu s-a dovedit a fi cea mai indicată manieră de a fi servite. În plus, erau mult prea fierte, până la a se sfărâma și deloc condimentate. Sosul specific nu ieșea în evidență în vreun fel, ducându-te cu gândul la carne mărunțită, cu o consistență oarecum ciudată și gust cam tot pe acolo. Și atât. Clar nu putea „ridica” preparatul. Textură mult prea moale într-un totul, ușor deranjantă, gust fad. Nu, nu le-aș mai mânca și evident, nu le-aș recomanda.

Ștrudelul mirosea îmbietor. Era acompaniat de un sos de vanilie, cu o prezentare destul de apetisantă, deși nu foarte elaborată. Aluatul te ducea instantaneu cu gândul la foitajul congelat ce se cumpăra din orice supermarket. În interior descopereai o umplutură bogată din bucăți de mere dulci, cărnoase, suculente, acum domolite și îmblânzite în textură de coacerea focului. Un interior fin, cremos, aromat, plin. Pulberea de zahăr pudră căzută ca o ninsoare bogată știa a-și aduce aportul de gust. Sosul cu subtile adieri molcome de vanilie și mici tușe de ciocolată reușea să contracareze „duritatea” specifică aluatului crocant ce pocnește și se sfărâmă la cea mai mică atingere, oferind delicată și mătăsoasă mângâiere. Potolit de dulce, ferm în arome, fin cum îi stă bine, s-a dovedit a fi exact ceea ce trebuie. A fost un desert bun.

Clasificarea la patru stele si apartenența la un lanț hotelier internațional cunoscut pentru serviciile de calitate te obligă. Vrei sau nu, generează așteptări. Pe care, pentru a nu dezamăgi, trebuie sa le îndeplinești. E ca o regulă nescrisă a jocului. Una peste alta, prânzul a fost de nivel mediu. Și mă refer strict la mâncare. Nici pe departe la ce m-aș fi așteptat dată fiind locația. Le-aș mai trece pragul, dar nu pentru business lunch. Cu acesta nu m-au convins. Nu prea aveau cum. Dar mi-au atras atenția unele preparate din meniu și mi-am propus sa nu le „scap”. Pentru business lunch, cea mai bună alegere de până acum rămâne, de departe, Chop.