Tainele plămădirii pâinii cu maia

Apă, făină, sare… și suflet

20

NOIEMBRIE, 2018

orașul vibrant

Cred că toți apropiații mei au știut cât de entuziasmată am fost de evenimentul „Tainele plămădirii pâinii cu maia”. Căci peste tot vorbeam cu însuflețire doar despre el așteptând cu nerăbdare ziua ce îi era dedicată. Dar nici nu putea fi altfel. Dorința de a învăța ceva nou, bucuria de a împărtăși altora informații cu adevărat folositoare, emoția organizării primului eveniment în parteneriat Manifest Bon Vivant, toate, fără excepție, și-au spus cuvântul.

  • Facebook
  • Twitter

Cine-au fost gazdele

Prezenta premisele unei reușite încă din momentul în care l-am gândit în parteneriat cu Slow Food Cluj Transilvania, Turtița fermecată, Gourmeticus Academicum și Ecoruralis. Toți oameni buni, puși pe fapte bune, profesioniști în sensul adevărat al cuvântului. Și nu, nu sunt doar cuvinte frumos meșteșugite căci cartea de vizită le este însăși activitatea lor. Pe ultima sută de metri, poate ușor luat prin surprindere, dar extrem de prezent, ni s-a alăturat și Chef Horia Simon ce nu doar că ne-a găzduit într-o locație de suflet, cu drag și atent dichisită, dar ne-a pregătit și un ospăț cum numai el se pricepe. Adică de zile mari!

  • Facebook
  • Twitter

„Niște oameni frumoși, preocupați de hrană bună, sănătoasă, curată, dornici să afle lucruri noi, cu folos.”

Cine-au fost oaspeții?

Așa că într-o sâmbătă dimineața, pe un frig aspru de noiembrie, însuflețiți de ceea ce urma să facem și puși pe fapte mari, ne-am întâlnit. Noi organizatorii și participanții la atelier. Cei ce ne-au acceptat invitația. Și provocarea. Niște oameni frumoși, preocupați de hrană bună, sănătoasă, curată, dornici să afle lucruri noi, cu folos. Dar și să muncească. Căci doar de aceea ne dădusem întâlnire.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

Ce-am făcut?

Sub atenta îndrumare a lui Iulian s-a pornit treaba. Cine e? Brutar desăvârșit, cu pasiune pentru pâine cinstită, țărănească, cu experiență în plămădirea pâinii cu maia, dar și cu drag de oameni și dorință de a da binele mai departe. Totul într-o ambianță bună, degajată, prietenească, cu multă voioșie. Ca între prieteni, deși abia ne cunoscusem. Fiecare a făcut pornind de la zero un aluat ce ulterior a fost folosit la coacerea pâinilor, chiflelor, lipiilor și chiar a mai multor pizza. Să nu care cumva să credeți că atmosfera era ca la școală. Da, s-au învățat lucruri noi, au fost furnizate informații extrem de utile, variate, interesante. Dar totul într-o manieră apropiată, deschisă, plină de snoave, râsete. Da, au fost multe zâmbete și stare faină. Nu se știa ceva, se întreba. Nu ieșea ceva, mâinile dibace ale lui Iulian veneau și arătau. Vaaaii, și în toată perioada aceasta, cum mirosea pâinea aburindă din cuptor.

  • Facebook
  • Twitter

În vremea de răgaz acordată aluatului pentru a fi așa cum trebuie, ne-am poftit oaspeții la masă. I-am ospătat cu pită aburindă ce mirosea divin, lipii făcute chiar de ei, pentru care am pregătit ad-hoc un sos: cu iaurtul Gourmeticus, niște ulei de măsline suav picurat și ierburi aromatice. O surprindere a gustului atât de simplu de obținut. Brânzeturi de la producători locali ce ți se topeau în gură, slană tăiată fâșii, fină, onctuoasă, simplă și așezată așa cum îi șade bine. Zacuscă numai bună de întins pe pâine, untură frumos gătită cu chilli și semințe de arpagic. Pofta de dulce putea fi ostoită cu magiun sau o plăcintă cu mere, atât de delicioasă, ascunsă sub o ninsoare de zahăr pudră.
Am mâncat, am mai povestit, ne-am cunoscut puțin mai bine și, după ce foamea s-a mai potolit, toată lumea s-a întors la aluatul ce aștepta nerăbdător. După chifle, lipii am văzut făcându-se cea mai bună și la îndemână pizza: doar cu sos de roșii și mozzarella de bivoliță. Vă recomand varianta aceasta. Toți au fost de acord că e delicioasă. Pe alocuri, s-a luat și la pachet.

  • Facebook
  • Twitter

Cu ce am rămas?

Întrevederea noastră s-a încheiat pe ton de sporovăială, conversație bună și exprimarea dorinței de a ne mai vedea. Am văzut plecând niște oameni fericiți, mulțumiți. Sper că așa și erau. Și că au dus cu ei, nu doar aluatul pentru a-și coace pita acasă și maiaua pentru alte cuptoare mirositoare de pâine așa cum trebuie. Ci și convingerea că au petrecut cu folos câteva ore din timpul lor liber. Folos pentru ei înșiși, dar și pentru cei dragi. Și pentru oricine ar vrea să știe câte puțin din tainele plămădirii pitei așa ca odinioară. Din trei ingrediente simple: apă, făină, sare. Aaaa, de fapt sunt patru: mai trebuie suflet. Și atât. Nici nu e nevoie de mai mult.
Cum ne-a plăcut de ne-a topit ceea ce s-a întâmplat sâmbăta aceasta, sper să ne vedem și la următorul eveniment. Noi vă așteptăm cu drag!

articole recente

Manger

Din perspectivă gastronomică am avut o săptămână intensă. Cu niște trăiri aparte, poate contradictorii, descoperiri uimitoare, dar pe deplin ofertante. Și pozitive. A recomanda sau nu un restaurant poate fi un lucru subiectiv. Chiar așa și este. Suntem diferiți, percepțiile ne sunt pe măsura acestui lucru, așteptările pe care ni le formăm influențate de experiențe trecute. Și nu numai.

citește mai mult

Zama

Am o legătură aparte cu zona săsească. O ador în toate privințele. Nu am căutat vreodată să înțeleg pe deplin acest lucru. Nu prea îi văd rostul și parca ar strica din farmec așa inițiativă. De ce să încerci să îți explici ceea ce te încântă. Doar cât sunt prin trecere în zona amintită și inima îmi tresaltă a sinceră bucurie, chipul zâmbește, ființa radiază a fericire. Dacă am șansa să și poposesc pe acolo, atunci e adevărat panaceu al sufletului.

citește mai mult

Syndicate Bar

Mereu am fost fascinată de hoteluri. De idee în sine, de tot ceea ce reprezintă și aduce conceptul. Pe cât de mult detestă unele persoane ideea – căci, da, se întâmplă – pe atât de mult mă atrage pe mine. E ca un miraj. Dacă aș putea, aș locui la hotel. Fără nici cea mai mică urmă de îndoială.

citește mai mult

CIMBRU MEAT&FLAME

Că e altfel, bănuiam încă dinainte de a-i trece pragul. Dar chiar și așa am fost surprinsă. Plăcut. Îi știam de ceva vreme statutul aparte. Încă de pe vremea când drumurile ni s-au intersectat prima oară la festivalul meu de suflet. Da, despre minunatul, magnificul și inegalabilul Electric Castle vorbesc. Dar pun pariu că și vouă vă sunt cunoscuți cei de la Cimbru. Sau măcar ați auzit de ei. Nu de alta, dar sunt deja un nume consacrat în lista vendorilor street food. Iar noi știm prea bine cât de multe evenimente de acest gen sunt în Cluj.

citește mai mult
Share This