Zama

Gust ca de fericită copilărie

14

FEBRUARIE, 2019

când aleg eu

Am o legătură aparte cu zona săsească. O ador în toate privințele. Nu am căutat vreodată să înțeleg pe deplin acest lucru. Nu prea îi văd rostul și parca ar strica din farmec așa inițiativă. De ce să încerci să îți explici ceea ce te încântă?! Doar cât sunt prin trecere în zona amintită și inima îmi tresaltă a sinceră bucurie, chipul zâmbește, ființa radiază a fericire. Dacă am șansa să și poposesc pe acolo, atunci e adevărat panaceu al sufletului.
Țin minte și acum – deși tot să fi trecut mai bine de doi ani de atunci – prânzul dintr-o zi pârguită de august, duminică de sărbătoare, de la Viscri. Dar nu așa, în treacăt, ca o amăgire. Ci toate detaliile, de la hambarul transformat în neaoș restaurant, până la gustul bucatelor desăvârșit gătite, mirosul de vară autentică și zahăr pudră abia cernit în ploaie fină peste savuroasă plăcintă. Da, am un atașament față de tradiții. Culinare sau nu.
Ei bine, mersul la Zama, pe Napoca 16, e pentru mine  ca și cum aș aduce un crâmpei din zona ce mă farmecă, pe deplin și iremediabil, în mijloc de urbe modernă. Trăirile sunt similare, autentice, bucuria și tresăltarea interioară la cote maxime. Nu mai fusesem de o bună bucată de vreme pe acolo. Și nu mică mi-a fost mirarea să constat că efectul asupra mea e același.

  • Facebook
  • Twitter

Cu ce înfățișare ne-ntâmpină

Locul e mirific. Eu îl iubesc. Poate în anumite privințe aduce oarecum cu alte interioare de restaurante. Dar Zama are un farmec aparte ce nu poate fi egalat. Totul e un mix extrem de inspirat între realitatea zilelor noastre și magia tradiționalului reaprins din pasiune pentru ceea ce ne reprezintă ca și neam. Pereți cu texturi diferite, din cărămidă, unii pictați cu iz de timp îndelungat trecut peste înfățișarea lor, alții frântură de modernism rupt parcă dintr-un living cosmopolit, mobilier cu design simplu, nuanțe în tonuri calde. Inspiră căldură, confortul unui spațiu însuflețit de gazde primitoare, dar și eleganță. Știe a te duce cu gândul și sufletul înspre locuri și trăiri autentice, dar amintindu-ți în permanență, subtil, de realitatea cotidiană în care te afli. E combinația perfectă, fără pic de exagerare, întrec actual, modern și elemente tradiționale. Și trebuie să recunosc că e nevoie de inspirație pentru a reuși acest lucru. Dacă modernul e ușor de remarcat în confortul scaunelor, canapelelor, în vizualul cuceritor al corpurilor de iluminat, detalii de accesorizare, elementele de inspirație tradițională sunt copleșitoare: blide de tot felul, frumoase, purtătoare de povești cu tâlc, coșuri din nuiele, tocătoare din lemn, vase de ceramică. La tot pasul le descoperi și te surprind.
Devine astfel popasul din care nu îți dorești să te lași dus. Ți-ai prelungi șederea căci ți-i tare bine. Decor minunat numai bun de scăldat privirea și răscolit amintiri, atmosferă cu drag de oaspeți.

  • Facebook
  • Twitter

„Devine astfel popasul din care nu îți dorești să te lași dus. Ți-ai prelungi șederea căci ți-i tare bine. Decor minunat numai bun de scăldat privirea și răscolit amintiri, atmosferă cu drag de oaspeți.”

Gazde primitoare, arome din vremuri îndepărtate. Cu straie din zilele noastre.

Ajută teribil de mult și serviciile. Ieri au fost fără cusur. Se remarcă îndeosebi prin abilitatea atât de rară de a-ți oferi spațiul necesar. Prompte, fără timpi inutili de așteptare, dar totuși cu suficient răgaz pentru tine. Nimic zorit. Un ritm tihnit dar nicidecum lipsit de atenția cuvenită.
Dacă ambianța-i de poveste, meniul nu e cu ceva mai prejos. E plin de tâlc, regionalisme, exprimări hâtre, asemeni unei întoarceri în vremuri așezate și cu bucate alese. Îmbelșugate, de inspirație tradițională, dar fără a se limita doar la aceasta. Sigur veți regăsi minunății culinare cu care ați crescut. Mic–dejunul ți-l poți combina după pofta inimii iar dacă îți e dor de diminețile de vară de la țară un pahar de lapte prins sigur va fi exact ce îți trebuie. Zămuri de tot felul: de șelată verde, aită de ciuciuleți și hribe, de păsulă cu ciont, feluri principale – balmoș, costițe de porc, topală de ciuperci, mămăligă în pături, salate, paste, grill, garnituri, desert – papanași fierți, lapte de pasare, turtă cu brânză și dulceață. Care e un cheesecake într-o prezentare altfel. Și am reușit să surprind doar câteva. Sub titulatura „Din copilărie” găsiți surprize cu adevărat… răscolitoare: șodou, cicoare cu lapte, sifon cu sirop, lapte cu miere și scorțișoară. Mâncare cu profund spirit și de influență transilvană, însă cu mici atingeri de modern. Gusturi autentice, pe care cu greu le mai găsești, arome din vremuri îndepărtate, dar îmbrăcate în straiele zilelor noastre. Să nu vă duceți înspăimântați la gândul notei de plată. Prețurile sunt mai mult decât juste.

  • Facebook
  • Twitter
  • Facebook
  • Twitter

Prânz cu adieri de odinioară

La Zama am băut dintotdeauna cel mai bun sirop de casă. Aromat, cu gustul plin al fructelor ce s-au lăsat convinse a se transforma în magică licoare. Îmi amintește de fragedă pruncie și e într-atât de pe gustul meu încât mi-l comand de fiecare dată. Acum a fost de zmeură. Am ales și o zămucă cremă de leurdă, iar ca fel principal topală de ciuperci de pădure cu mămăliguță. Mi-aș fi dorit și tarta cu rubarbă și înghețată. Am suspinat după ea. Până în ultimul moment am sperat să fie loc și pentru ea. Dar nu s-a întâmplat….
Supa cremă de leurdă a fost ceva cu totul nou pentru mine. O prezentare ce o scotea din anonimat: pe un platou din lemn într-un bol ce te fermeca prin simplitatea-i. Exact ceea ce trebuia. Verdele puternic al leurdei era îmblânzit de albul smântânii ce cu măiestrie fusese ca și pictată pe suprafața-i. Un gust foarte bun, zdravăn în prezență și nu dintr-acela delicat ci de ținut minte, cu subtile adieri de afumat, textură potrivită, fină, consistență cremoasă. Mângâiere potrivită într-o zi de iarnă ce devenea perfectă alături de crutoanele crocante, aurii care o echilibrau și potoleau întru totul. Nu a mai rămas nici un strop.

  • Facebook
  • Twitter

Deși nu mă omor după tocănițe ieri mi-a fost dor să mănânc așa cum făceam la bunica. Mâncare simplă în aparență, dar atât de încărcată de semnificații. O mămăligă fină de un galben auriu ținea companie topalei de ciuperci de pădure. Într-un sos potrivit de gros, dulceag, cremos, onctuos, deloc greu, întâlneai bucăți cărnoase de ciuperci, suculente, cu aromă de natură. Fiecare înghițitură era plăcere pentru simțuri, îți dezmierda gustul și te ducea cu gândul înspre fericită copilărie. Iar când mâncarea reușește să facă genereze așa trăiri, e semn clar că este exact cum trebuie.

  • Facebook
  • Twitter

Într-atât de mult mi-a stat gândul la tarta cu rubarbă încât ziua întreagă nu mi-am putut afla liniștea. Cam așa-i legătura mea cu mâncarea: năbădăioasă. Și după incursiunea de prânz, ce credeți?! Seara m-a aflat tot la Zama. Dar pentru un popas mai scurt de această dată. Atât cât să mă înfrupt dintr-o felie de tartă cu rubarbă și răcoroasă înghețată de vanilie. Da, am facut-o și pe asta! Nu mă pot opri când găsesc un loc după pofta, placul inimii și-al gustului.

articole recente

L’Albero dei Sogni

Am descoperit un om cu adevărat pasionat de rodul muncii sale. Vorbește cu atâta drag și încântare despre ce face încât automat îți stârnește admirația. Dar și curiozitatea. De a afla cu cum stau lucrurile cu înghețata moleculară artizanală L’Albero dei Sogni.

citește mai mult
Share This